Umbrele cailor / Autor: Claudia Bota

 

claudia

Autor: Claudia Bota

 

Umbrele cailor

 

În noaptea acelei judecății nesăbuite,
Umbrele cailor care tropoteau
Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare,
Ropotele lor încălzeau semicercuri stelare,
În desișul acesta ecoul se pierdea în zare.
Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților,
Un semn al durerii, a umbrelor împământenite,
A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate,
De ce atâtea tristeți păzite și nemărturisite?
A unor chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite.
Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte,
Șoapte care urlă prin vântul tomnatic
A capitanului care comandă încă o moarte.
Azi umbrele cailor leagă rănile celor goi,
Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi.
Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi,
Spre a pomeni sufletele robilor Tăi.

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s