Beyond the dream – Irina Lucia Mihalca / Translation: Cosmina Simona Mihalca

Poem by Irina Lucia Mihalca

 

Beyond the dream 

We’re looking until exhaustion
Lost letter – road to light –
Blossoming among the drops of pain.

They dawn will also come when
We will open the Great Gate of the Clouds,
For us angels will sing,
For the saints will accompany us
At the crossing of the river, without wetting their feet!

Seasons inseparable! We’ll listen
The song of the two coupled voices
– the child and the old man –
The word of beginning and end, love.

Everything that begins earlier, ends sooner …
Beyond what gathers in us
We are lights
– souls returned to the beginning-
This snowfall of flowers is the great meeting.
A world of story in the eyes scattered with great dedication!

Everything grows in the sky, a star, a butterfly,
A silver breeze is lost in the light of the wave.
From moment to moment, day to day,
From season to season, we run from the death inside.
Cast out the gray clouds off the blue of your sky!

Beyond thoughts
We will find the wish weeping, its sigh!
No driveway to you hurrying the end,
Neither the place nor the time
What blossoms the flower and the last road to us!

We find ourselves in the sky beyond the sky.
Let’s listen to the wind
And the song of the flowers, beyond the dream!

After a fruit ripens, it falls,
Like leaves, like flowers, like man,
The heart breaks more at peace.

Raw and ripe green, and dead – the pointers look like –
No matter from where you look, they all lead to death!
To a new, other life … The other body – a new life!

 

Translation: Cosmina Simona Mihalca

 

* * *

 

Dincolo de luntrea visului

Căutăm până la risipire
pierduta literă – drum spre lumină –
înflorind printre picăturile durerii.

Vor veni şi zorii când
vom deschide Marea Poartă a Norilor,
pentru noi vor cânta îngerii,
pentru noi sfinţii ne vor însoţi
la trecerea râului, fără să-şi ude picioarele!

Anotimpuri nedespărţite! Vom asculta
cântecul celor două voci îmbinate
– copilul şi bătrânul –
cuvântul de-nceput şi de sfârşit, iubirea.

Tot ce începe mai devreme, sfârşeşte mai devreme…
Dincolo de ce se-adună în noi
suntem lumini
– suflete întoarse la matcă –,
această ninsoare de flori e marea întâlnire.
O lume de poveste în ochi risipită cu mare dăruire!

Totul creşte în cer, o stea, un fluture,
o boare-argintată se pierde în lumina undei.
Din clipă în clipă, din zi în zi,
din anotimp în anotimp, fugim de moartea din noi.
Alungă-ţi norii cenuşii de pe albastrul cerului tău!

Dincolo de gânduri
vom gasi dorinţa plângând, suspinul ei!
Nicio alee spre tine grabind sfârşitul,
nici locul, nici timpul
ce înfloreşte floarea şi ultimul drum spre noi!

Ne regăsim în cerul de dincolo de cer.
Să ascultăm vântul
şi cântecul florilor, dincolo de luntrea visului!

După ce un fruct se coace, cade,
ca şi frunzele, ca şi florile, ca şi omul,
inima se rupe mai împăcată.

Verde crud şi copt, şi mort – aşa arată indicatoarele –,
indiferent de unde te uiţi, toate duc spre moarte!
Spre-o nouă, altă, viaţă… Celălalt trup ~ o nouă viaţă!

din volumul de poezii “Dincolo de luntrea visului – Irina Lucia Mihalca
Editura Muşatinia, 2016

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s