Le vent, le cri / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

 

Le vent, le cri

Îmi place, acum, piesa lui Morricone!
– îmi spui într-o zi de septembrie.
Acum i-a sosit clipa, un val ce-şi caută malul!
Piesa asta parcă zice: “ Să nu te temi de valuri,
se-ntorc în mare, scuturate de emoţii, calme, aşezate!”
Ca după un timp să revină cu noi emoţii, nelinişti, forţe.
Un zbor, un dans, o căutare!

În toate se-aşează liniştea,
cauţi sensuri lucrurilor, ascultând-o,
eu văd, doar, cum mă izbesc de stânci! – îmi spui.
Încearcă să te înalţi puţin mai sus, alta e panorama.
Acolo sunt albatroşii, pescăruşii!
E cerul şi albastrul lui şi, de acolo, pluteşti,
sunt lângă tine, în lumea şi unda creată,
o mângâiere vei simţi ca adierea sufletului.

Fiecare cu partea lui, atât merit, poate!
Meriţi mult, ştii bine!
Nu mai mult decât mi s-a dat să am,
dacă voi găsi un sens
într-un sens ce nu are sens,
am să-ţi spun dacă va mai urma ceva.
Viaţa-ţi va oferi multe surprize,
uimirea-ţi va fi în multe!

Piesa se termină cu un pui de albatros,
începe cu o pasăre matură,
stăpână pe ea,
şi se termină cu un pui de albatros fricos.
Puiu-şi continuă zborul, acolo e stapânul mărilor,
trebuie doar să aibă încredere în el.

Mi se-nchid ochii, vino aici!
Legănat eşti de-o dulce oboseală,
cât vei dormi te voi privi,
ascultând şoapta vântului, tânguirea mării…

Din volumul de poezii “Cerul din inima mea”, 
Editura Eurostampa, Timisoara, 2017

https://www.youtube.com/watch?v=rRbyZ3eD-9M

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s