Între două priviri, o taină / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca
 
 
Între două priviri, o taină
 
Ca și cum ai stinge toate luminile, toate vocile,
amurgul pășește încet, târziu,
risipind durerea, desprins din aripa nopții,
sub ochii îngerilor
în tine găsești cărarea,
purtat de ritmurile inimii
pătrunzi în adâncuri,
treci dincolo de lutul faliilor,
de scoarța tăcerii, de coaja gândurilor,
de straturi noi, de rădăcini,
plutind aievea, peste apele visului
vezi puntea dintre zodii,
tărâm surpat de vremuri,
suave imagini
apar, alunecă și curg,
îmbrățișați în amintiri,
îmbrăcați în cuvinte,
între două stații, între două clipe,
între două priviri,
surâsul tău
îmi captivează inima,
un semn, o trecere continuă,
palpabilă ca un sunet,
în aerul dintre noi, cu mir
pictezi fiecare emoție,
prin tine respir și sufletul îmi zboară.
 
Pe trup și-n inimă, o taină,
noi începuturi,
viitoare uitări…
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s