Timpul sensibilităţilor / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca
 
 
Timpul sensibilităţilor
 
Ninge iar în această zi,
cu fulgi de cer prin aripile unui înger,
ninge cu iubirea noastră, purtată prin timp,
o bucurie infinită a sufletului
prin ferestrele deschise sau poate nici ea,
ci doar un gând de împlinire,
pe urmă doar conturul trupurilor
luminate în noaptea destinului,
un fir în balansul căutărilor noastre.
 
Ard stelele căzute, încălzind piatra,
cu piatra aruncată-n oglinda apei,
un cerc într-un alt cerc, într-un alt cerc…
până la marginea apei,
la ultimul cerc, dintr-un alt timp!
 
Dacă vrem să căutăm ceva,
îndepărtând norii,
va trebui să ridicăm piatra,
ca, odată găsit ce căutăm,
să continuăm,
să dăm la o parte noi pietre,
să îndepărtăm alţi nori,
toţi norii,
până la ultimul de pe cerul nostru.
 
Ştiu, e posibil ca primul lucru găsit
să ne distragă atenţia căutării.
Ştiu, tot ce poţi atinge
te duce pe aleea dorită temporar,
căci drumul descoperirii este fericirea,
iar ce nu poţi atinge
 
eterna dorinţă – un drum nemărginit.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s