Ca floarea de cireş în lună plină / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

 

Ca floarea de cireş în lună plină

Lumina s-a născut, în templul liniştii,
din pântecul Mamei Divine…

Viaţa înseamnă destin
în acea bulă de aer numită clipă
– mereu mai cerem un timp -,
iar cei din jur: peisaje, decor,
fragmente,
amintiri, reverii,
crochiuri de nostalgii, uitări,
scântei de lavă vulcanică
ce ies din matriţa peliculei
derulate pe un fundal alb,
în labirintul vieţii.
Un contrast de lumini şi umbre
prin care-şi vor căuta sensurile,
întâmplări stârnite de adierea sorţii,
în realitatea unui
“nimic nu este întâmplător”!
Iartă şi mergi mai departe,
nu te opri, evoluţia asta înseamnă,
mergi înainte,
un nou cerc de lumină te-aşteaptă!

Spiritul poate să accepte provocările
sau, doar, să se opună lor,
asemeni bujorilor roşii şi galbeni,
ce ies în evidenţă, în briza vântului,
din aceeaşi tulpină,
rubine din picăturile inimilor însângerate
ale celor care-au trecut pe-acolo.
Un conflict intern
prin care soarele învinge în culoarea lor.

Un om şi o femeie dorită de om…
O şoaptă-i iubirea lor,
ca floarea de cireş în lună plină,
o şoaptă din irizările începutului
în sufletele ce se caută,
frânturi prin care totul se contopeşte!
Un diamant ce vine din moarte
şi merge în lumină,
o noua vedere
din cântul sufletului nostru,
o cheie prin care
primim toate darurile lăuntrice.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s