Irina Lucia Mihalca
marină
prin fiecare vers ni se conturează călătoria:
oglindă de ape nemărginite.
treci prin poarta
unui timp mitic al începutului.
respiri clipele trăite împreună,
reflexiile unui foc imens.
în umbră te-ai ascuns.
când imaginile se sting
ceva mult mai profund dispare.
ce am eu, tu, cu adevărat?
moartea ce este?
un final a tot ce avem
sau tot ce a ajuns la capăt?
ai mâncat dude.
mai ai, încă, pe degete,
sângele viu din ele
şi, inevitabil, memoria lor.
ATUNIS GALAXY POETRY 