Claudia Bota
Mâna ta
Frânturi de vise îmi risipesc durerea minții
Destin trasat prin ample linii pe harta inimii,
Când mâna caldă hașurează o adiere ce atinge,
Ușor alunecând pe catifeaua trupului se stinge.
Cu mânile împreunate rotim în timp destine unice
La geamul vieții te-ai cuibărit în anotimpuri cosmice,
Iar mersul clipei face un nimic când vremea a trecut,
Lumina ei devine pentru noi, freamăt întru necunoscut.
Mâna transpune ecouri diafane printre vânturile iernilor sure,
Corola lumii am atins iubite, prin cuvinte, ce devin străfulgerare,
Aburii de lumină transpun pe verticală nuanțele de amor șoptit,
Plină de înfrigurări nocturne m-am trezit în zorii zilei ce s-a ivit.
Advertisements
