Ştii tu, omule… ? / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

 

Ştii tu, omule… ?

Ştii tu, omule,
când primăvara nu va mai fi doar o zi,
când florile-şi vor continua înflorirea,
când păsările-şi vor duce tot mai departe cântul?
Ştii tu, omule,
când zâmbetul omului nu se va mai stinge,
când soarele ne va mângâia prin fiecare răsărit,
când anii vor fi doar perle înşirate în colierul vieţii?
Ştii tu, omule? Hei, ascultă, veşnic nemulţumitule!
Sub fiecare piatră-i ascunsă o durere,
în cruciada vânturilor, fiecare cetate
departe-şi poartă tânguirea
prin glasurile celor zidiţi în întunericul gândurilor.
Dincolo de eclipsa inimii,
priveşte, omule, delta cu nuferi înfloriţi!

Tu, cel care mereu te-ndoieşti,
priveşte
şi lasă să-ţi treacă furtuna
întinsă în suflet ca viţa sălbatică!
Sub cerul dogoritor,
mistuit de arşiţa dorinţelor,
în curând, o ploaie binefăcătoare
îţi va potoli setea.
Sub picăturile din cer,
în primul vis îmbrăţişat sub stele,
simte iubirea,
respiră pacea din adâncuri,
acolo unde lumina
a străpuns întunericul
pentru ca sufletul
să-ţi încolţească
cu bucuria clipei
şi-a fiecărei provocări!
Un nufăr şi-a deschis larg petalele
să-ţi nască fiul.
Peste azurul mării în fierbere,
o altă furtună,
un pescăruş cu aripile-ntinse
şi-o nouă căutare…

18 noiembrie 2012

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s