Totul este un început / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

 

Totul este un început

Mişcare a timpului, dintr-o capsulă fără sfârşit,
pe o orbită a întunericului…
Simţi o furtună a durerii, aşa cum
n-ai mai simţit pentru nimeni altcineva.
Crezi c-ai pierdut-o, ţi-e imposibil s-o uiţi,
a fost şi este, cu adevărat, iubire.
Lacrimile-ţi vin şi pleacă,
de durerea rece a nopţii
te temi cel mai mult.
Înoţi prin acest ocean
– vis de stea şi de lumină – ,
te uiţi înspre mine şi mă priveşti,
îmi simţi puterea,
respiraţia ţi s-a oprit,
rămas fără glas
ai vrea să fii ce azi n-ai fost.
Cum să te trezeşti?
Să rupem tăcerea nopţii, intră în raza simţirii!
Ascult cum îţi bate inima ca o explozie solară,
fiecare şoaptă te doare,
puterea din mine te spulberă,
cu mine te frângi,
eşti partea din mine
ce-ţi deschide porţile paradisului.

Unde să te aşezi să poţi retrăi adevărul,
unde să mă cauţi?
Te port în cele mai curate locuri ale iubirii,
o forţă îţi răstoarnă universul,
o mână te-aşează în locul tău.
Vrei să facem un pact cu Cerul?
Să-i spunem
cât de mult iubim darul vieţii!
Cerul e în noi, ca şi durerea,
când ne privim cunoaştem tainele lui.
– De ce mă provoci? – mă-ntrebi, zâmbindu-mi.
– Vrei să rămâi goală în faţa lumilor noastre,
să te privească soarele şi luna din noi,
şi apele să te cuprindă?
– Şi dacă simt nevoia să te provoc în faţa iubirii?
Măsura dragostei
e dragostea fără măsură…

– Atunci o s-o păţeşti, iubire,
şi-o să rămâi cu gustul meu,
şi nu ştiu cât de bine e,
o să mă placi, iubire, pur şi simplu!
– Ce simţi acum?…
– Te văd că zbori, te înalţi tot mai sus,
simţi nevoia de tine, frumoasa mea,
de-un salt printre stele,
de o cuprindere a întregului tău.
O scânteie ne electrizează, ne pătrunde,
peste graniţele timpului,
durerea era încă acolo…
– Rămâi cu mine, să nu pleci!
– Unde să plec
când nu am început ce-mi place?
Mi-au explodat toate simţurile
de când te-am simţit,
nu mai ştiu cine sunt,
întors în timp fiecare clipă mă răscoleşte,
mă scoţi din cele mai îndepărtate
şi-nstrăinate trăiri
ce parcă acum au reînviat,
mi-ai schimbat traiectoria vieţii,
un fulg ce pluteşte uşor,
nu mai simt nimic întinat în mine,
punct cu punct îmi redesenezi
toată panorma vieţii,
mă arunci înspre nemurire
şi-mi dai curaj să ating veşnicia.

Totul este un început,
parcă naşterea ta acum se arată,
se desface pământul sub picioarele tale,
cu fiecare respiraţie te-nghite,
în tine-i o altă fiinţă,
trăieşti şi zbori spre lume
cu aripi
ce se-ascund în mine,
ţi-am luat tot ce-ai crezut că ai,
te-ai refăcut
după a mea simţire,
ai început
să-ţi desfaci ramurile în mine,
eliberându-ţi puterea dinlăuntru.

17 iunie 2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s