Umbre ascuțite / Claudia Bota

Claudia Bota
 
 
Umbre ascuțite
 
Moartea umblă despletită în lume,
Roțile orologiului stau încadrate în neguri dure,
Când aduni în viață frământate sume,
În vâltoarea aceasta suntem ascuțite umbre.
 
Ziduri colțuroase între zile sumbre,
Stau rănită în desișul fără de sfârșit
Și dau tribut vieții fără să fi greșit,
Cine lacrima mi-o cere, fără mângâiere?
 
Iar tăcerea nopții stabilită în priviri,
Vorba bună stă conturată în trăiri,
Măreția inimii se apropie de moarte,
Las inima să vorbească între șoapte.
 
De iubirea nu există într-o zi ce a trecut,
Valurile vieții spumegă umbrele ascuțite,
Zile mohorâte pentru ce v-aș fi plăcut?
Când durerea noastră nu s-ar fi născut.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s