Seninul cer…, / Claudia Bota

Claudia Bota

 

Seninul cer…,

Seninul cer, seninul cer,
Lumina ta de ce să-ți cer?
În briza mării când te oglindești,
Durerea lumii o întâlnești.

Seninul cer, seninul cer,
Căldură zilei aduce iar mister,
În zbor pescărușul veghează,
Atingerea pe harta inimii marchează.

Seninul cer, seninul cer,
Cuvintele nerostite nu pier,
E lacrima din eternitate,
Noian de vise neuitate.

Te-ai furișat în amurgul însângerat,
Ai rupt bariera unui lanț fără de păcat,
Tiptil, tiptil ai acționat fără teamă
Și nimănui nu ai dat seamă.

M-ai prins de mână ușor,
Ca să uitam de mare și de dor,
Și am privit la asfințit
Într-o lumină fără de sfârșit.

Eram frumoși și speciali,
La nunta cosmică redeveneam duali
Stăm la masă într-un paradis regal,
Într-o lumină clară fără de egal.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s