Dorin Popa
Binoclul copilăriei
nimic nu îmi doresc mai mult
decît să văd lumea aceasta frumoasă,
nu așa cum este ea,
nu am cum să știu cum este,
dar măcar să o aproximez nițel,
să decupez o imagine parțial clară
oricît de firavă
și oricît de subiectivă!
îmi clatesc ochii, nu numai dimineața,
îmi invit creierul să fie
cît poate fi el de limpede,
încerc sa nu urăsc pe nimeni,
nici măcar pe mama și pe tata,
încerc să am sufletul curat,
ochii senini și curajoși,
emoții cît mai puține,
vreau să privesc totul
prin lentilele ochelarilor cumpărați ieri,
nu doar prin binoclul copilăriei
de care nu mai pot scăpa
în veci!
ATUNIS GALAXY POETRY 