Toamnă plânsă / Claudia Bota

 
 Claudia Bota
 
 
Toamnă plânsă
 
Toamna încărcată de farmec aduce în suflet atâta dor
Tristețea lasă aleile orașului pierdute în sclipiri de fuior,
Darurile celeste în adiere de vânt coboară lin pe pământ,
Te îmbeți în lumină cu inima plină de cânt și dulce cuvânt.
 
Boarea se lasă treptat și ne apasă în drumul spre casă,
Frunze ruginii lucesc în durerea amurgului plin de șoapte,
Umbre de lumină netezesc firul roșu de mătase ce revarsă,
Pe un petic de cer scriu un testament pentru o aprigă noapte.
 
Cocorii plecat-au la tine iubite și tu stai cu îngerii la sfatul din cer,
E toamna plânsă și noi te percepem la distanțe învăluit de mister,
Cui să-i cer lumina de ieri, lumina de azi, lumina ce ne-a mai rămas?
Într-o zi fără timp ne-am legat destinul nu doar pentru un popas.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s