Avem nevoie unii de alții / Dorin Popa

 
Dorin Popa
 
 
Avem nevoie unii de alții
 
             să crești puișori de găină de unul singur
este o tristețe infinită, mult prea dureroasă,
                     nu vreau să o trăiesc!
 
         multă vreme, am iubit singurătatea,
am crezut că e singura formă demnă, cinstită
          de a trece prin lume și a te desparți de ea!
 
        adesea am zîmbit pe sub mustață,
privind la prietenii mei cum se încolonează,
         cum așteaptă semnalul că li se dă voie
                                să fie fericiți.
 
apoi, am fost silit să accept că prietenii
           nu greșeau, nu se înșelau,
                      dimpotrivă,
   erau mult mai bine echipați decît mine
                 să reziste la intemperii,
              chiar la toate intemperiile,
                           din păcate!
 
întotdeauna, m-au speriat oamenii,
care puteau multe, dar voiau totul
(a putut cineva să afle, cu precizie, cît,
cît avem dreptul să ne dorim
           într-o viață de om?
       păcăleli nu-s numai de 1 aprilie,
            ne putem păcăli îndesat
                     întreaga viață!)
 
         adesea am zîmbit pe sub mustață,
privind la prietenii mei cum căutau butoane
la toți oamenii întîlniți, pentru a se restarta,
dar astăzi am avut nevoie de un zîmbet,
de zîmbetul vecinului pe care nu-l cunosc
        și al cărui nume nici nu îl știu,
doar pentru a putea să am grijă, în tihnă,
de puișorii de găină, dulci precum îngerii!
 
să crești puișori de găină de unul singur
este o tristețe infinită, mult prea dureroasă,
                 nu vreau să o trăiesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s