Shtëpia Botuese “ADA” publikon vëllimin poetik “QIEJT E BRENGAVE…” të autorit Basir Bushkashi

Shtëpia Botuese “ADA” publikon vëllimin poetik “QIEJT E BRENGAVE…” të autorit Basir Bushkashi Në krijimtarinë e mikut tim kam ndjerë prirjen romantike të poetëve, si Hajne, vargun elegant të Lermontovit dhe shpirtin e lirë të Eseninit. Kam rijetuar flladin dhe … Continue reading

Alfred ASIS (Kili)

Alfred ASIS (Kili) Konsulli i Isla Negras dhe Littoral i poetëve, “Poetët e botës”, Isla Negra, Kili. Ambasadori i Paqes, “Rrethi Universal i Ambasadorëve për Paqen” Francë-Zvicër. Anëtar i Shoqatës së Shkrimtarëve Kilianë. Anëtar i Institutit të Studimeve Vallejianos të … Continue reading

Poezii de Irina Lucia Mihalca

Poezii de Irina Lucia Mihalca
 
 
Două aripi în zborul spre lumină
 
Privim, de multe ori, cu ochii mari la stele,
dar ele privesc, la noi, vreodată?
Cu tine se-ntâmplă ceva, o viaţă de om!
 
Înalţă-mă până la stele, iubitule,
vino în oglinda interioară
din palatul viselor noastre!
Ne vom regăsi
prin ce vei simţi să-mi dăruieşti,
prin tot ce-mi vei trezi.
Mă doare visul nostru!
 
Pătrunde-n mine şi-n unda vibraţiei
fiecărui gând, cuvânt şi-atingere,
muşcând până la sânge
din ţesutul sentimentului,
acolo unde
nu mai există distanţă
şi curgerea timpului
care să rănească,
umbrind
acel spaţiu nesfârşit
din armonia universului
în care două stele se contopesc,
împletindu-se
în veşnicia unei lumini line,
iubirea sacră,
liberă şi eliberatoare,
devenind nemuritori.
 
Prin fiecare elegie
– metamorfoza simţirilor noastre –
ai regăsit un râu care-a curs şi curge,
chiar dacă printr-un timp al durerii.
Dacă măcar pentru un moment
ţi-au hrănit sufletul, îmi este de-ajuns!
 
– Prin atingere şi-adâncă simţire
– un măr aruncat în faţa
unei femei devoalate… ai muşcat mărul -,
tu, raza mea divină,
iubirea ni s-a deschis
şi-odată cu ea dorinţa de sublim,
chiar dacă
starea vremii ne mai indică
ceva nebuloase prin care-ţi înghiţi trăirile.
 
Fără cuvinte şi reacţii mă laşi,
Înfloreşte-mă cu suflul iubirii tale,
două aripi în zborul
spre lumina visului din noi,
tu o aripă,
eu a doua aripă,
îmbrăţişând etern întreaga lume!
 
 
 
Floarea de colţ a măceşului iubirii
 
Poştaşul nu bate pasul de două ori pe loc,
Chiar şi la capătul lumii, la dorinţa sufletului,
reuşeşte s-ajungă pe aripile calului.
La auzul şoaptei,
purtată-n zbor de-un puf de păpădie,
un destin mitic îl leagă pe stăpân de mârţoaga lui,
gloaba răpciugoasă
preschimbată într-un cal năzdrăvan.
 
O, înţeleaptă, fiică a lui Agamemnon!
Sângele tău, trecut prin amurgul zeilor,
scris în nopţile arabe, prin cronici în piatră,
în florile-ngheţate din martie
şi-a unui aprilie spulberat dintr-un palat de vise,
te-au desemnat succesorul vechiului cod,
kanunul, mesagerul tunetelor ploii
– o piramidă prăbuşită de iluziile răzleţe ale gândurilor –.
 
Un vis într-un vis-evantai! Simbolic vis!
Sub pelerina de stele,
din şoapta verde a vântului lăuntric
ce-adie-n peisajul pictat în ceai, prin cheile lunii
şi-ale soarelui, trecute prin teatrul de hârtie,
îţi vei aminti, cândva, ultima iubire
– o tânără călătoare pe-o hartă a viselor –
În ierbarul amintirilor am să-ţi prind
– esenţa nemuritoare –
floarea de colţ a măceşului iubirii…
 
– O poezie de dragoste eşti, cu iubirea
îmi curgi în toate celulele, ai rămas în mine,
tulburat, pe veci, am rămas. Te iubesc
şi dacă nu te-ating cu dragostea mea, voi muri!
Ce cauţi tu în alt timp decât mine,
tu, iubita mea, tu ce-o să faci?
Răspunsul e-n tine, dragul meu,
în viaţă, puţini oameni iubim profund,
mai presus de viaţă, mai presus de moarte.
Ai grijă de tine, de dorul cel bun şi cel rău,
Să nu le-ncurci, neatent cum eşti!
La ce iubeşti nu renunţa, se va-mplini
de vei visa, tot timpul, la ceea ce-ţi doreşti,
inima ta ştie, în tine-i cheia, deschide ochii, găseşte-o!
 
O himeră-i viitorul, călatoria, nu destinaţia,
e cea care ne face fericiţi,
căci tot ce eşti, aici, acum, e doar acest moment!
 
 
O picătură din tine mi-ai adus
 
Aşhi di bunu, nu ari mardzânji
– nâ chicutâ di banâ – iu duchimu, iu’i vrerea!
 
În neant dispar toate,
importantă a fost trăirea, fiorii iubirii
şi fluxul care-a curs în spirale succesive,
chiar dacă-ai închis tot trecutul,
chiar dacă-ai împrăştiat toate petalele fundaţiei.
 
În Utopia Nimicului ne risipim
amintirile, visele, trăirile, – acel ţinut
din lumea Uitării, pierdut în negurile timpului –
Ştiu că-ţi ascunzi suferinţa, ştiu că singurătatea
şi lipsa bunăstării sufleteşti te-au adus aici,
ştiu că nu poţi construi abundenţa
din hârtie care la o primă adiere de vânt
se va dărâma, dar, hai,
vino lângă mine să împărţim greutăţile!
Vom pleca departe, tot mai departe…
De îndepărtezi furtunile, domolindu-le,
spre-a regăsi fundaţia petalelor,
mă simţi în inima ta.
Simţi bucuria acestei clipe,
un zâmbet poţi să-mi înfloreşti acum?
Timpul şi spaţiul ne separă,
dar energetic nu te poţi îngrădi.
Prin inimă, o poartă-am deschis!
 
La o rotaţie perfectă a pământului
se întâmplă asta, – o clipă dăruită cuiva –
Am avut trăiri prea intense, unica mea iubire!
Mai ai, încă, culoarea sângelui viu
din fructele purpurii ale iubirii
şi memoria culorii lor!
Aromate, parfumate fructe!
Culoarea lor a curs vulcanic în noi,
topită din trecutul în viitorul esenţei noastre.
Efemeri ca şi timpul
în propria noastră călătorie suntem.
O picătură din tine,
în pânza mea freatică, mi-ai adus.
Sufletul stă în corp,
face şi el parte din circuitul universal!
Unde-ai plecat cu paleta culorilor?
Lacrima ta picură fierbinte în inima mea.
Cu noi, în veşnicie, ne vom purta iubirea!
Putem părăsi această lume spunând
că am atins cunoaşterea sublimă a sufletului,
cel fără de carte de identitate!

ନୀଳମଣି (Blue Sapphire) – Poem by Rajashree Mohapatra / Translated into english language by Suchendu Kumar Subudhi

Poem by Rajashree Mohapatra   Original poem ‘NILAMANI’ is composed in Odia language by Rajashree Mohapatra     ନୀଳମଣି   ସାଗରର ଅଧରରେ ମୃଦୁ ମୃଦୁ ହାସ ନୃତ୍ଯରତା ଲହରୀର ଏ ତରଳ ଲାସ୍ୟ , ବୈରାଗ୍ୟର ପଥ ତା’ର ସମର୍ପଣ ଭାବ ନୀଳରଙ୍ଗ ସାଥି ତାର ଏକାକୀପଣର … Continue reading

BOOK : A poem that painted the sky by Author Indira Babbellapati (2017) / Review by Leonard Dabydeen

BOOK : A poem that painted the sky by Author Indira Babbellapati (2017)


NEW BOOK BY INDIRA B 2017 JPEGBook 

  • Author: Indira Babbellapati (India)
  • Book: A poem that painted the sky
  • Paperback: 73 pages ₹ 1,022.73
  • Publisher: Cyberwit.net (7 June, 2017)
  • Language: English
  • ISBN: -10:9385944598X
  • ISBN: -13:978-9385945984
  • Poetry
  • Cover Design and Illustrations: by Tabitha

Out of the esoteric palette of life, of the elements that nurture our colourful dreams and imaginings, comes a poem that painted the sky.

In this book, A poem that painted the sky, illustrious author Indira Babbellapati has captured a scintillating roller coaster olio of 60 poems, within a heart-throbbing 73 pages wrapped like a bouquet in a beautiful cover design. Most poems are imaginatively inked with illustrations by Tabitha. It was Rumi, the luminary 13th century Persian Sunni Muslim poet, scholar, theologian and Sufi mystic that said, “Only from the heart can you touch the sky.” (https://www.pinterest.ca/pin/383228249519053704/)

Author Indira is absolute in this respect!

Moreover, author Indira brings to the fore in this book, A poem that painted the sky, her life exuberances in a wealthy symbiosis of atmospherics of nature and her ambivalences and coherences of everyday life. She has contingently immersed the elements of nature – especially in Ayurveda – of bhūmi (earth), jala (water), agni ) fire, vayu or pavan (air or wind) and vyom or shunya (space or zero) or akash (aether or void) with life experiences. Then she expansively opens her mind’s imaginings in a palette of life to create poems as an artist. In the Symbiosis School for Liberal Arts (SIU, Viman Nagar, Pune, India), the course outline reads:

“One of the best ways of understanding the wealth in thoughts, ideas and culture of people and places is to study poetry. In many ways poetry is the purest form of expression – it gives an insight into a mind that constantly quests for reaching beyond simple thoughts and expresses what is beneath the façade.”

(https://www.ssla.edu.in/…/9-cour…/345-reading-world-poetry-i)

Once again, author Indira is absolute in this respect!

So also in a historic overture in this book, The Poetics of Symbiosis Reading by Shingeru Ozawa, the writer says of Seamus Heaney that he “holds his pen just as they (his ancestors) held their digging implements.”

Ref: The Poetics of Symbiosis: Reading Seamus Heaney’s Major Works

https://books.google.ca/books?isbn=4883616614

Author Indira has magnificently utilized her pen to make brushstrokes (in poetry), painting the sky.

Author Indira also brings a thoughtful life experience in this book, A poem that painted the sky, with nuances reflective of Van Gogh’s painting of the Starry Night in 1889. According to Van Gogh’s gallery sources,

“One of the biggest points of interest about this painting is that it came entirely from Van Gogh’s imagination. None of the scenery matches the area surrounding Saint-Paul or the view from his window. As a man who religiously paints what he sees, it’s a remarkable break from Van Gogh’s normal work.”

(http://www.vangoghgallery.com/painting/starry-night.html)

But unlike Van Gogh, author Indira’s mind-set imaginings are more conducive to her everyday experiences. Her brushstrokes are veiled often in real life situations. Many of these poems have also been crested in social media a few years hence, noticeably in www.poemhunter.com under her pristine postings.

Let me take you through a random selection of poems in this book, A poem that painted the sky. In poem #1. Aditya Hridayam (p 7), author Indira is delighted in harnessing the glory of the Sun God against a back-splash of winter, spreading sun all over “earth to begin/yet another game of maya.” So illusive and magical,

“On that early winter morning

the sun and I wiggled our way

cutting through the placenta

to touch the earth to begin

yet another game of maya.

In that hazy darkness

the thoughts of a life lived

rushed through the by-lanes

of unfathomable memory

Where were you?

Where are you?

I try in vain resurrecting

The faded memory.

How it eludes me on this earth…!

In my tears of joy and sorrow

I offer the sun born with me

on that early winter

a holy bath ever since.”

The title of the poem, Aditya Hridayam, reflects on the empowerment of the stotra emerging as one of the key mantras based on the 107th chapter of the great epic war – Yudha Kanda – between the army of Lord Rama and the army of Ravana, as told in the Holy Ramayana. The stotra was elicited by Sage Agasthya to Sri Ram in harnessing the sun for greatest strength to defeat all enemies. (http://www.hindudevotionalblog.com/…/aditya-hridayam-lyrics…)

In poem #2. Daughter of Dust (p.8), author Indira echoes a Tagore-like tone in a philosophic and emotional sarangi. Take a read of the second stanza,

“Life left me to dream, though

it left a heart untouched:

a heart that can still sing

a melody of immense depth;

a melody that allays

my fears

my guilt

my shame

my tears,

mingling, them all

in the dust

under my seasoned feet.

And poem #12. Obsequies to a tear (p. 21, stanza 2) brings tear-drops to a burst,

Come, pay your respects

before the pyre is lit

before another tear is shed

and placed on the pyre.

In another poem #14. Of peace and strength (p.23), author Indira reflects a breath of Gandhian ahimsa principle,

That which allows one

to stay put amidst chaos –

That’s peace.

That which makes one stand

and walk straight in pain –

That’s strength!

Where there’s peace

There lies strength!”

By general overlay and with meticulous ambulation, author Indira has netted her life experiences with rich imagery and emotional sensitivity in this beautiful bouquet of poems. Some of the poems, including #30. A wholesome mother (p.40), # 32. On a lonely monsoon night (p.43), Unfolding towards revelation (p.52), #41. A poem expecting rain (p.54), #43. A poem sliding down the glass-pane (56), #46. A poem on unexpected rain (p.59), #47. A poem that painted the sky (p.60), #51. A surreal moment (p. 64), #53. Call of desire (p.66), and # 56. Between birth and death (p. 69) have well-acclaimed postings among her 747 poems on the online http://www.poemhunter.com blog. From her biographical exposé, she says “…to me writing poetry is strictly a business of the heart beyond the existential concerns of the here and now…”

This book’s title, A poem that painted the sky (# 47 on p.60) demonstrates the author’s “business of the heart” with her amazing life experiences,

“Under a sky

that never touch

the earth…

In that virtual space

where none others

ever breathed…

There I hear

the unique raga

my breath resonates.

Between two breaths

lurks and exclusive dream

that I dream of you, for you.

This evening,

the dream morphed

into a bird…

The colorful wings

in multitudes flapped to flight

to paint the sky.”

Back cover of this book, A poem that painted the sky, offers the reader with a vivid profile canvas of author, Indira Babbellapati. She is “a faculty in the Department of Humanities and Social Sciences [Andhra Univ. Visakhapatnam, India]…is a widely published poet and translator. Her original poetry anthologies include affaire de Coeur, Vignettes of the Sea, echo, From the Biography of an Unknown Woman and Nomadic Nights. She translated all genres of literature except drama. Night of Nectar for the Sahitya Akademi, Asampoorna, the Incomplete, Into a Crowded Aloneness, in Telugu by Raama Chandramouli are some of the translated poetry anthologies. Her Own Way, a book of Akademi award winning short stories translated into English is under publication with the Sahitya Akademi. Gender Games and Other Stories, The Dusk, a novel in translation besides a few short stories have been published by the Translation Bureau of Dravidian University, Kuppam. Indira also coauthored English text books for Engineering Undergraduates. Indira’s poems are also anthologized in Roots and Wings, Suvarnarekha, Persona, Heaven 2014 and I am a Poet.

Prof Indira Babbellapati’s English poetry has been translated into Hindi, Bangla, Spanish and French. She made her presence felt at many national and international meets like Asia-Pacific Writers and Translators, SAARC Literature Festival to name a few.”

The collage of poetics and high literary acclaim resonates with excitement to rush any reader of poetry to get their hands on this book, A poem that painted the sky. Enjoy the read.

 

Review by Leonard Dabydeen

Poezi nga Fejzi Murati

Poezi nga Fejzi Murati

 

ËNGJEJT I KEMI PRANË
(Kushtuar mbesave e nipërve të mi)

Jo vetëm në legjenda ekzistojnë ëngjëjt!
Ata i kemi të përditshëm në jetën tonë,
në çdo shtëpi, në çdo kopësht e çerdhe,
pyesni gjyshërit e lumur, t’ju tregojnë.

Kur gjyshet e gjyshërit flasin për nipër e mbesa,
në sytë e tyre shkëlqejnë horizonte plot diell.
Dëgjoni zemrat e tyre si rrahin vrullshëm
e jeta u përtërihet si blerimet në pranverë.

Pyetini në kanë parë ëngjej në jetën e gjatë;
pa ngurrim do të thonë:
– “Po,po, ekzistojnë!
I kemi në shtëpi, i puthim natë për natë,
rininë na kthejnë e jetën na e shtojnë!

Ëngjëj janë nipërit dhe mbesat,
ëngjëjt padyshim ekzistojnë.

 

ÇASTE MAGJIKE

O sa magji!
Kur fluturojnë në qiell pëllumbat dashuruar
e jeta na thërret me dritat dhe ylberët e saj,
kur luajnë gjithë elegancë delfinët mes dallgëve,
kur na deh aroma flladitëse e luleve në maj,

kur valët lozanjare puthin ëmbël brigjet,
kur pulbrdhat shkruajnë mbi det e nën qiell poezi,
kur nusja me të bardha hedh pas shpine tufën e fatit,
kur klithmat lajmërojnë: Ka lindur një fëmijë.

 

EDHE PAS NJË VITI…

U vyshkën lulet që t’i dhurova për Shën Valentin
të blera me merak e me shumë dashuri!
Petalet u shkëputën një nga një gjith trishtim…
Po ja, Shën Valentini erdhi përsëri.

Ndaj këtë 14 shkurt i mblodha lëndinave
dhe i futa në një vazo plot me poezi,
të vaditen me lotët dhe rrënjët e shpirtit
dedikuar vetëm e vetëm për ty.

Këto lule të zbritura nga parajsa qiellore
për çdo orë të vitit të freskëta do qëndrojnë,
do të presin përditë të adhshmin Valentin,
me tufën e rë së bashku të festojmë.

 

MUNDIM I KOTË

Herë-herë,
zhytem i trisht në vetminë time,
( besoj të gjithëve u ndodh të përjetojnë vetmi! )
Shpirtin ma pushton një mal me dhimbje,
ku ndodhem?
Ku ndodhesh?
Ç’po bën tani?

Një pikë loti
rrokulliset përmes honeve shpirtërore,
ajsberg i pamëshirshëm përplaset mbi zemër!
Malli im arratiset si re pranvere e marrë nga stuhitë,
duke më copëtuar çdo ëndërr!

Ti, iluzion haluçinant në shkretëtirën afrikane,
largohesh e shndërruar në re të bardhë…
I zhytur e i trishtuar në dhimbjen time,
më kot të ndjek horizonteve,
buzëtharë!

Mundi im, i kotë,
mund i marrë!

Acum sunt aer! (Ora sono aria! – Now I am the air! – Tani jam ajër! ) – Juljana Mehmeti / Translated into romanian by Corina Junghiatu

Juljana Mehmeti https://vocealiterara.ning.com/autori-straini/acum-sunt-aer-now-i-am-the-air-the-fabulous-poem-of-the-famous-po?edited=1&fbclid=IwAR2R1x_EX0wZcUiHGotFaUf3YcdrECExyRgoJx_kC4o3k5UMVLq66ll-BTU Acum sunt aer! Când seara brumoasă cade spre țărm iar picioarele goale ating umedul fior, care se ridică prin vene ca o lavă roșiatică trezită din vulcani în subteranul antic unde zace trecutul și din rumoare dansantă … Continue reading

Poezi nga Kostandin Vogli

Poezi nga Kostandin Vogli   SHOKUT TË FËMIJËRISË Trazoj dallgët e ajrit, Gërmoj hapsirën, Nga kurrizi i Shëndëlliut do të rrokullis kujtimet Të të dëgjoj edhe një herë zërin. Aromë prronjesh më vjen nga qielli, Aromë lulesh, shkurresh, pemësh, rrugicash. … Continue reading