Claudia Bota
Se cerne primăvara
Clepsidra timpului cerne lumea prin retină,
Vălul rupe gândul ce se înfiripă în lumină,
Eu mă înalț într-un zbor plutind suav cu dor,
Până dincolo de rațiune ca să rămân cu un fior.
În primăvara aceasta crescut-au aripi din nori,
Ferestrele inimii și-au deschis larg noi orizonturi,
Visul pare să-ți dezlege miresmele pe o cortină,
Tu dintr-un ocean multicolor ai renăscut din tină.
Azi primăvara stă ca să-ți prezinte un spectacol,
Florile respiră cu mișcări tandre, de protocol,
În rochii diafane stau etalând moda fără sfială,
Te-ntrebi: cui ai putea să ii mai dai acum socoteală?
