Poezii de Dragoş Lucica

 
Poezii de Dragoş Lucica
 
 
ultimul oftat al frunzelor care cad
(jurnal pandemic)
 
într-o lume plină
de lacrimi
cu speranţă
infinită
 
întind mâinile
şi – mi aşez pe frunte
coroniţa împletită
din florile toamnei
 
cât cuprind
cu ochii
îmbrăţişez
priveliştea arămie
 
purtând pe buze
sâmburele
de adevăr
şi orele nesfârşite
 
cu miresme
 
într-un asfinţit
de toamnă.
 
 
când aerul despică gândul
 
mă învăluie
o bucurie simplă
într-o mare de linişte
desculţă
prin ierburi
 
în propria poveste rătăcind
îmi imaginez
cum după ani şi ani
 
sfioşi cu fluturii albi în gene
am rămas aceiaşi
 
umăr lângă umăr
 
cu spatele lipit unul de celălalt
făcând
tot felul de planuri .
 
 
parfumul ploii
(jurnal pandemic)
 
de-ar alerga fericirea
printre stropii de ploaie
pe câmpul ruginiu
al toamnei
 
parfumul ei
ne-ar stâmpăra visele
alungând temerile
legate de pandemia
 
pe care o ducem
în spinare
de mai bine
de-un an
 
de-ar alerga fericirea
printre stropii
de ploaie
melancolică
 
înfăşurată
în bătăile inimii
aş aştepta – o
în grădină
 
ascultând
foşnetul
copacilor
goi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s