Primăvara vieții / Claudia Bota  

 
Claudia Bota
 
 
Primăvara vieții
 
În viață am privit totul cu seninătate,
Tăcută am străbătut lumea până la libertate,
Când ai plecat ți-am lăsat un diamant,
Căci toată viața am fost propriul meu comandant.
 
A venit primăvara vieții mele și am înflorit,
Deși cărările bătătorite din infern s-au risipit,
Au rămas amintirile impregnate pe retină
Și chipul tău ce este în eterna lumină.
 
Ce sunt zilele în dangătul unui clopot cadențat?
Unde aduni bucuria în gânduri ce se zbat,
Deși cazi iar te ridici în furtuni nestavilite
Și mai ceri ca să urci trepte până la cer infinite.
 
Ai lăsat dorul prin grădini de cuvinte neînflorite,
Vălul suflă mult prea departe,
Ești aici sau mult prea aproape,
Din bătaia luminii se desprind azi doar șoapte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s