The Phantom’s Shadow (Umbra fantomei) – Poem by Elizabeth Esguerra Castillo / Translation into Romanian by Dr. Mirii Miryam

 
Poem by Elizabeth Esguerra Castillo
 
 
The Phantom’s Shadow
 
Through the dark night on a starless and pale moonlight,
He lurks from behind, nowhere to go to
Just wandering the streets, hiding from the crowd
His sullen face masked,
But beyond that scarred countenance is a dark past
That continues to haunt him down.
He may be aloof, be misunderstood by silly, shallow people
Deep down he has a gentle heart
Yet hardened by great blows he has yet to forget.
 
In each one of us is the phantom’s shadow
Longing for more than just empathy,
We struggle so much to find our niche in this judgmental world
To be embraced by all despite our frailties, shortcomings and flaws.
Why can’t the world just leave him alone,
And erase the stigma of him being different from the rest, an outcast?
Give him space to breathe, to live peacefully, have his share and prove his worth?
 
Through the dark alleys, there is where he hides,
Hoping his day would finally come and can break free from the chains
Like any one of us all he wishes for is to find true happiness
And all he’s asking from strangers is a little kindness,
Everyone of us long to be accepted for who we are
To fit in the crowd and not be left out
How do we bring forth peace in this world,
When all we do is throw stones at each other instead of living harmoniously?
 
Elizabeth Esguerra Castillo © 2010
 
 
Umbra fantomei
 
Prin noaptea întunecată într-o lumină de lună fără stele și palidă,
El pândește din spate, nicăieri unde să meargă
Pur și simplu hoinărind pe străzi, ascunzându-mă de mulțime
Chipul lui îmbufnat mascat,
Dar dincolo de această înfățișare cicatrice este un trecut întunecat
Asta continuă să-l bântuie.
El poate fi distant, să fie înțeles greșit de oameni proști și superficiali
În adâncul sufletului are o inimă blândă
Cu toate acestea, întărit de lovituri mari, nu a uitat încă.
 
În fiecare dintre noi se află umbra fantomei
Dorind după mai mult decât empatie,
Ne luptăm atât de mult să ne găsim nișa în această lume critică
Să fim îmbrățișați de toți în ciuda fragilităților, neajunsurilor și defectelor noastre.
De ce nu poate lumea să-l lase în pace,
Și ștergeți stigmatul că el este diferit de restul, un paria?
Dă-i spațiu să respire, să trăiască liniștit, să aibă partea lui și să-și dovedească valoarea?
 
Prin aleile întunecate, acolo se ascunde,
Sperând că ziua lui va veni în sfârșit și se poate elibera de lanțuri
Ca oricare dintre noi, tot ceea ce își dorește este să găsească adevărata fericire
Și tot ce cere de la străini este puțină bunătate,
Fiecare dintre noi tânjește să fim acceptați așa cum suntem
Să se încadreze în mulțime și să nu fie lăsat pe afară
Cum aducem noi pace în această lume,
Când tot ce facem este să aruncăm cu pietre unul în celălalt în loc să trăim armonios?
 
 
277691795_672318387336952_5012427858997546098_n
 
Translation into Romanian by Dr. Mirii Miryam

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s