Umbra ta / Claudia Bota

 
Claudia Bota
 
 
Umbra ta
 
Sufletul tău iubite a stat arzând aici și nicăieri,
Șarpele ți-a lovit inima pustiind cuvântul de ieri,
Mâna îți stă amorțită așteptând chemarea divină,
Te legeni cu glasul căutând această lume senină.
 
Ce înseamnă viața când ești la mii și mii depărtări?
Când tumultul se sfâșie în albia timpului ecou,
Eu te caut între umbre amorțite din nepătatele zări,
Îngenunchiată de un dor sfâșietor în acest ghetou.
 
Nu cauți tumultul când nepăsarea a pus stăpânire,
Drumul e săgeată ascuțită spre cerurile de nepătruns,
Te aștept ca altădată la o masă plină cu fericire,
Unde ești mamă, unde ești tată, să ridici vălul ascuns?
 
Zilele noastre se cern în lumina timpului neumbrit,
Se așterne uitarea pe o geană de lut și de apă ce adapă,
Un izvor pe care mai ieri în tăria luminii l-am iubit,
Gândurile noastre rănite aici, cine să le mai priceapă?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s