Autor: Claudia Bota
Nu te mai găseam
Nu te mai găseam mamă, prin casa pustie
Iubirea ta aici, o regăsesc azi doar prin mine,
Deși ai plecat ,ai plecat…
În venele mele clocotește un fluviu din tine,
Izvorăște emanația luminii din sfere celeste.
Când am sosit iar acasă, nu te mai găseam,
Dar în noaptea de freamăt te văd iar la geam,
O noapte mai deasă pierdută prin geamătul surd
A copilului născut în crivăț de fum,
Căci fum este viața!
La drum am pornit cu glasul topit,
De atâta ninsoare ce peste mine coboară,
Și mă așez la masă, cu bucatele ce au sosit
Eu am venit cu pasul grăbit, deși am obosit.
Stau și privesc printre cerurile albe,
Iar gurile lupilor mă înghiață,
Iubirea ta răzbate prin ușile sparte,
Tu m-ai privit și prin vălul necunoașterii ce s-a ivit,
O inimă caldă mă-nvăluie iarăși
Prin ceasurilor noastre răzbate atâta mister,
În zorile zilei iarăși ai pornit la praznicul din cer,
Unde dorurile pier.




























Leave a Reply