În zorii zilei / Claudia Bota

Claudia Bota
 
 
În zorii zilei
 
Iubitule, timpul trece mereu
Și depărtarea atinge zarea,
Deși încerc să nu-mi fie greu,
Zorile zilei îmi deapănă cărarea.
Pașii tăi iubirea îmi vegheză,
Când desprind visele noastre,
Care stau în cadrane la luna cea nouă,
Sperând să nu plouă.
Subtil ieșite din tipare,
Din scorbura copacului nostru,
Rădăcinile înfipte scot la lumină
Emanând în vâltoarea ecoului ideile tale.
Desprinde-te de trecut și hai acum,
Acum să ascultăm cu urechea lipită de pământ,
Muzica gândului ce se-nfiripă
Din întunericul ce s-a pogorât.
Și numai noi doi vom deveni fii ai soarelui.
 
Misterul clipei e un văl nedezlegat,
Al dorinței ce izvorăște din inimile noastre.
Dă-mi mâna căci mâine nu va mai fi azi
Și azi nu va mai fi mâine.
Poposește în pragul inimii mele.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s