From drops are all ( Din picături sunt toate…) / Poems by Irina Lucia Mihalca

Poems by Irina Lucia Mihalca
 
 
From drops are all
From the movement of thoughts emerge the emotions,
you plunge into the deep, the dream comes out of the womb,
the answers are waiting for you,
illusions are,
behind there are thoughts, emotions,
states, attachments,
in their whirlwind there are not you,
in presence, in feelings, then it is you.
If seeing means to believe,
Is it also true?
In the silence of your heart, you listen to your inner voice,
you come in, in mystery,
you wake up the fire
and everything you finds out is the emptiness.
That emptiness is He, God.
There is no time there, no form,
at the periphery the shapes are rotating,
not in your center,
in that circle the past is gathering
with happiness, drama, ideas, names, feelings,
In that hole, nothing but nothing.
If you stay with your back to the future,
looking back, see
how are all this scattered.
Everything that exists outside
is produced by the mind,
even the “love” of the people.
Everything. It stretches in the past (memory)
or in the future (fantasy),
never at present.
The nature of the mind
cannot stand in this time.
Life is just present. An infinity
of present moments
what in reality are just One,
All-the-same-time.
One alone, identical, moment.
Feeling, not thinking,
not slowing down the mind,
feeling
or being present in the Now.
Only then is you, a free being,
only that being exists, not the surrounding forms,
illusions appear, disappear, die, rebirth,
a ladder that leads to infinity.
The universe is in us.
That now is always unchanged,
identically nothing, of no use.
Only that is love.
Compassion
and her flowing joy
will illuminate your entire temple.
Let her shine
in the center of your being!
God is hiding in everything
and it leaves the illusion that the forms exist.
When you understand that you can not
laugh. Sounds absurd.
Knowing Him is not to get you
on a road, a peak, a goal,
but a waiver
to identify yourself with the form.
A veil rises, steps toward the light,
veil after the veil rises,
that nothing is identical
In everything that exists,
in dreams and visions he speaks to you,
entering into Him enters into All.
So much peace, so much love
and so much joy at one place!
Who is the other one? I’m coming in now
and you too, who are we?
It is not us, but He,
we are One, united with Him,
we are the same, part of the whole,
me, you, the co-creator
of your own life,
a single great, eternal being,
in motion and understanding.
From drops are all…
 
 
 
Din picături sunt toate
Din mişcarea gândurilor apar emoţiile,
plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă,
răspunsurile te-aşteaptă,
iluzii sunt,
în urmă foşnesc gânduri, emoţii,
stări, ataşamente,
în vârtejul lor nu eşti tu,
în prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu.
Dacă a vedea înseamnă a crede,
oare, este şi adevărat?
În tăcerea inimii asculţi vocea lăuntrică,
intri înăuntru, în mister,
trezeşti focul
şi tot ce descoperi e golul.
Acel gol este El, Dumnezeu.
Acolo nu există timp, nu există formă,
la periferie se rotesc formele,
nu în centrul tău,
în cercul acela se-adună trecutul
cu fericiri, drame, idei, nume, trăiri,
în acel gol, doar nimicul.
De stai cu spatele la viitor,
privind în urmă, vezi
cum se risipesc toate astea.
Tot ce există în exterior
este produs de minte,
chiar şi “iubirea” oamenilor.
Totul. Se întinde în trecut (memorie)
sau în viitor (fantezie),
niciodată în prezent.
Natura minţii
nu poate sta în acest timp.
Viaţa este doar prezent. O infinitate
de momente prezente
ce-n realitate sunt doar Unul,
Totul-în-acelaşi-timp.
Un singur, identic, moment.
Simţind, nu gândind,
nu încetinind mintea,
simţind
sau a fi prezenţă în Acum.
Doar atunci eşti tu, o fiinţă liberă,
doar acea fiinţă există, nu formele din jur,
iluziile apar, dispar, mor, renasc,
o scară ce duce la infinit.
Universul este în noi.
Acel acum este mereu neschimbat,
identic nimic, de necuprins.
Doar aceea este iubirea.
Compasiunea
şi bucuria ei curgătoare
va lumina întreg templul tău.
Las-o să strălucească
în centrul fiinţei tale!
Dumnezeu se ascunde în tot
şi lasă iluzia că formele ar exista.
Când înţelegi asta nu poţi
să nu râzi. Pare absurd.
A-L cunoaşte nu este să ajungi
la un drum, un vârf, un ţel,
ci o renunţare
la a te identifica cu forma.
Un văl se ridică, trepte spre lumină,
văl după văl se ridică,
acel nimic este identic
în tot ce există,
în vis şi-n viziuni îţi vorbeşte,
intrând în El se intră în Tot.
Atâta pace, atâta iubire
şi-atâta bucurie la un loc!
Cine e celălalt? De eu intru acum
şi o faci şi tu, cine suntem?
Nu suntem noi, ci El,
suntem Unul, uniţi cu El,
suntem aceiaşi, parte din întreg,
eu, tu, co-creatorul
propriei vieţi,
o singură fiinţă măreaţă, eternă,
în mişcare şi-n înţelegere.
Din picături sunt toate…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s