In memoriam Athanase Vantchev de Thracy (1940 – 2020) / Din volumul bilingv, română-franceză, „Et tout revient à son centre/ Şi totul se-ntoarce la sine”, 2019 – În româneşt: Marilena Lică-Maşala

 
 
In memoriam
Athanase Vantchev de Thracy
(1940 – 2020)
 
Ilustru Om de Litere francez, de origine bulgară.
Grand Prix de la Poésie “Alexandre Paskalev”, Haskovo, Bulgarie, 22 avril 2016.
 
 
Motto
 
Iată, mi-s singurul rămas
Să numere zilele deşarte
Și nopțile de beznă!
(Athanase Vantchev de Thracy)
————————————————
Nu-i nimeni acasă.
Amurgul rătăcește doar
De-a lungul tindei.
Ah, gândind la cei veşnic plecaţi,
Sufletul mi-e plin de tristețe!
Tu, bătrână bocitoare, ecou elegiac
Al vremurilor pline de bucurie!
Din lut încărcat de amintiri,
Sculptez ovalul stinselor chipuri!
Zvon de mătănii aprind
În tremurul degetelor de chihlimbar…
În purpuriul pietrei,
Şlefuiesc cântul buzelor amuţite
Şi chipurile tăcute
Pe care le acopăr binişor
Cu șalul feeric al brumei.
Iar din suspinele inimii mâhnite,
Zidesc umbra graiurilor ştiute.
Cor mângâietor de greieri,
Vino, grăbeşte-te, cuprinde-mi poemul!
Acest miros de var proaspăt, vai!,
Şi-aceste înalte statui de granit
La marginea iernii!
Şi-aceste adormite paseri
În ochii umezi ai serii,
Legănate-n miasmă de fân!
O, Doamne, doar moartea
Nu moare niciodată!
 
(NU-I NIMENI ACASĂ, 2019)
 
*
Pentru František Hrubín
Atât de liniştit e totul
Încât se-aude păşind timpul,
Doar surâsul tău, poiană înflorită,
Străluceşte-n geamul umed,
Acolo unde urcă via către cer!
Marșul fandosit al săptămânilor,
Frumusețea voluptoasă a anotimpurilor,
Duioşia zvâcnindă a inimii,
Somnul ce ne modelează trupul
Și flacăra numelor noastre,
În toiul nopților pieptişe!
Aprig curge Hubur
În măruntaiele pământului,
Iar geamătul din valurile lui
Răzbate până la mine!
O privighetoare
Veni s-anunțe zorii
Și-alungă aerul împovărat al slovelor,
Ultimele legănări de stele,
Măruntul zel al gâzelor
Și necuprinsa dezordine a nopții.
Bun venit, dimineaţă, palidă nuanţă de rapiță,
Bun venit, clocot luminos de zi,
Bun venit, plutire sclipitoare
De lumină!
 
(ATÂT DE LINIŞTIT E TOTUL, 2019)
 
*
„Locul unde pârâul bolboroseşte poveşti din vechime…”
Jeong Ji-Yong
Aplecată peste ceaşca de guayusa,
O femeie ascultă cântul gâzelor
Şi colocviul sonor al minutelor.
Prizonier asprei singurătăţi,
Gându-i, limpede alunecare de pârâu,
Caută să pătrundă
Înălţimile gâfâitoare din misterul
Acestei zi nesfârşite de iulie.
Apoi, deodată,
Sub chemarea tulburătoare
A unei iubiri din trecut,
Se ridică, se răsuci înspre răsărit
Şi-ncepu să cânte.
O, dulce muzică a inimii,
O, ce mister
Animă sufletele!
Îngere, ceea ce gândul uită,
Trupul, cuprins de mila divină,
Îşi va aminti mereu!
Un flăcău,
Pustnic în adierea vântului,
Priveşte vara ce trece.
 
(ZILE ANCORATE DE BUCURIE, 2019)
 
*
I.
Dimineaţă mohorâtă, însingurată, îngândurată…
Doar fructele roșii şi vesele de măceşi,
Uimitoare stele, strălucesc și luminează
Gardurile de mărăcini ale grădinii!
Dimineaţă cu lumina despuiată și zbârcită
Căzândă pe safirul râului adormit.
Câinele meu încolăcit lângă foc
Ascultă, atent, freamătul de legende
Din pădurea pitită-n inima lemnelor de foc,
Cum în poeme freamătă
Spicele grele de grâu.
 
(CRED IARĂ TOTUL, 2019)
 
II.
Stau la geam,
Sorbind fără grabă
Liniştea veşniciei,
Departe de zvonul lucrurilor.
Ce mister, suflete,
Ziua ivindă-n verandă!
Cum să-nţelegem, vai, miezul lumii?
Ah, această mireasmă de fân!
Bucuria deplină a pământului
În tulpiniţele uscate de ierburi!
Ce searbădă-i lâncezirea iernii
În pelerina ei de fulgi strălucitori!
 
(CRED IARĂ TOTUL, 2019)
 
*
„Înțelepţi, nu mă blestemaţi, cine mi-s eu pentru voi?
Nimic mai mult decât un nor de foc.”
Constantin Balmont
Tăcută, pe jumătate adormită îi casa.
Stele încă rătăcesc pe uliţele satului,
Vântul lin stârnește freamătul
Frunzelor argintii de măslin.
De ani şi ani se plimbă,
În umbra coridoarelor,
Aduceri-aminte, legende, vedenii!
Iată, mi-s singurul rămas
Să numere zilele deşarte
Și nopțile de beznă!
Unde sunteţi acum, prieteni,
Lebedele mele dalbe, berzele mele nobile?
Nu, lacrimile mele nu vă pot învia,
Dar voi trăiţi, lebede fermecătoare,
În flacăra rugăciunii mele fierbinte.
Parcă vă văd ieşindu-mi în cale,
Şi inima rămâne îndelung ferecată
De-o dragoste înflăcărată!
Ca visele și florile
Se trec şi pier oamenii!
Dar când trâmbița va suna,
Toți morții se vor ridica
Să meargă la întâlnirea cu veşnicia!
O, ispăşit paraclis,
O, cazan de botez în care-mi scald amintirile!
O, blândeţe hrănitoare a luminii,
Tu, ce te prelingi pe frunze de măslini
Și-astrală faci sacra nemărginire
A poemelor mele!
O, Lege, o, Frumusețe, strălucire daţi
Nimicurilor de zi cu zi.
 
(TĂCUTĂ ÎI CASA, 2019)
 
Din volumul bilingv, română-franceză, „Et tout revient à son centre/ Şi totul se-ntoarce la sine”, 2019
În româneşte,
Marilena Lică-Maşala
Paris, 2019

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s