Mărturisire / Autor: Claudia Bota

Autor: Claudia Bota
 
 
Mărturisire
 
Căderile amurgului lasă trecerile timpului fără de timp,
Împărțim pelicule fără întoarcere a unui prezent ce se rupe din retină,
Mă văd călcând caldarâmul aprins în asfințitul soarelui,
Clipe după clipe aprind vârtejul,
Ce ne duce-n ascuțișul sabiei topite de alchemia Graalului.
Secerișul e aproape, lucrătorii sunt mulți,
Aurul se cerne în topitoare!
Tu mă-nfiori când privesc privirea-ți oprită-n libertatea mea.
Cuvintele te lasă-n transcendență nelimitată,
De perioadele care hăituiesc sufletul meu purtat în haltele unei gări părăsite.
Apasă-mi sublimul din mine și nu opri neliniștea unui crez,
Prin care nu există cale de-ntoarcere.
Spune-mi: clipa aceasta o vom simți în substanța ei nedizolvată?
Neputințele mele se vor dizolva în fiecare răsărit
Sau mă vei vinde ca și Iuda la fiecare colț de stradă?
După fiecare sărut al trădării vei reuși să te travestești,
Într-o bunică care-și vinde merele atunci când banii s-au terminat.
Pâinea aceasta va avea gustul amar,
Mă voi îneca prin fiecare înghițitură deși învățătura aceasta e o otravă,
Care acum nu-și mai face efectul,
Vrei să te iubesc la nesfârșit?
Când traversez strada mă ții de mână
Și știi că am reușit să te conving că tu nu esti nemuritor,
Deși mereu mi-ai ținut discursuri ca și azi,
Mâine vei pătrunde-n tainele nepătrunse ale ochiului tainic ce pătrunde-n întuneric.
Te-ai limitat la clipa zilei de mâine și ai rămas,
Mereu, mereu un actor al unui act ce s-a sfârșit.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s