Atinge-mi clipa eternităţii / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

 

Atinge-mi clipa eternităţii

O busolă de aur ne-arată nevăzutul.
Atât de multe lumi şi tot ce alţii-ascund!
– Atinge-mi clipa eternităţii, iubitule,
acel punct de lumină din Capela Sixtină!
– Cercurile ascund taina vieţii.
În trepte este viaţa, urcă şi coboară,
creşte şi descreşte, rămâne-n plus o informaţie
şi zborul mai departe…

În templul liniştii, un cântec de iubire,
pe drumul mătăsii, misterul inimii,
mii de fiori, rotindu-se-n spirală, din centru,
prin timp, către cercurile vieţii, în fiinţă.
Scântei din pulberi de stele aprind nebănuite emoţii,
o poartă se deschide către cerul nedeschis.
În oceanul de întrebări, un singur răspuns,
o singură respiraţie, o cheie, un cod cu litere de foc,
o geometrie sacră, un univers unit
cu-atâtea universuri lăuntrice.
Aşa începe totul, un zbucium,
furtuna dinaintea liniştii cerului şi-a valurilor,
fluxul şi refluxul,
trăiri până se-armonizează,
ferestre spre lumina celor o mie de sori,
intrând, apoi, în pacea interioară, spre infinit.
Aşa se nasc creaţiile, emoţii picurate, o clipă unică,
un joc e totul, un joc e viaţa!
Nebănuite stări ascund oamenii când atingerea
este acolo unde sufletul cântă de bucurie,
clipa conştientă a întregirii luminii.
Păşind pe Calea Luminii, universul ne balansează multe fire.
– Vino, iubitule, să împletim povestea noastră!
– Astăzi este apogeul simţirilor tale,
îţi simt setea, iubito,
pătrundem într-un nou câmp şi vârtejul lui.
O scară este acolo, treptele sunt din flori,
când soarele pătrunde piatra, acolo stă poemul!

– Lacrimile de hoya tremură când
respiraţia mea le-atinge – un spectacol -,
ţi-e teamă să urci, ţi-e teamă să cobori,
împărtăşim clipe de iubire,
tremuri ca lacrima de hoya – dulce moment -,
până la ultima picătură savurezi extazul,
respiraţia mea te epuizează,
când căldura te invadează se deschide lacrima…

Ne arătăm sufletul, fără să fugim,
fără să ne-ascundem
şi un miracol se-ntâmplă prin puterea credinţei,
unirea cerului cu pământul,
călătoria vieţii în interiorul inimilor
când iubirea se-ntoarce.
– Frunctele sunt cu sâmbure şi dulceaţă,
dar trebuie să muşti din învelişul lor exterior,
pentru-a ajunge la ele. Îţi place să atingi stelele,
şi-ţi place să revii pe pământ.
Ce mult contează clipa, iubito!
Închid ochii, intens simţim
vibraţia crescută în bucuria propriei fiinţe.

– În palme ţi-am prins sufletul, asta am simţit.
Eşti o cascadă, incredibilă stare, întinse emoţii.
Te iubesc foarte adânc.
Cine-mi poate explica asta?
Lumina vieţii mele, pe tine te căutam!
Ascultă cum curge muzica astrală,
o şoapta lăuntrică
spre adevărul din noi – izvor de apa vie -.
Sigilii desfăcute de soarele înălţat din inimi!
Atingem ceruri. Cu forţa a mii de voci
ne cântăm iubirea, suntem peste tot şi niciunde,
mereu noi paşi şi trepte vor fi în toate…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s