Claudia Bota
Amprenta din noi
Privește lumea asta iubite,
În largul mării ne-am trezit
Și doar o mulțime de cuvinte,
Cu dorul în inimă te-am regăsit.
Privește iarna de la țărmul mării,
Durerea-ți stă pe chip amprentată,
Vapoarele au luat drumul luminii,
Și numai noi avem iubirea nepătată.
Ne ținem îmbrățișați și vântul bate,
Cum bate noaptea vălul ce desparte,
Atât de tare de zguduie din temelii,
Căldura ta pătrunde-n zborul inimii.
Nu am rupt legătura din spațiul vieții,
Materia s-a preschimbat în vis de vară,
Iar umbra amurgului în zbor se va topii,
Și cerul frânge imensitatea de odinioară.
