Prezentul infinit / Dorin Popa

Dorin Popa

 

Prezentul infinit

moartea există numai pentru proști !

cînd mă luai de mînă, la moarte nu mă gîndeam,
cînd alergam, de la Știubieni, la Botoșani, iute,
pe bicicleta albă-albastru, Ucraina, nu vedeam
decît o pată colorată numită abracadabrant viitor
– niciodată viața mea nu a avut un sens mai înalt,
decît în viitorul acela pe care îl zăream în liceu!

viitorul din liceu potența prezentul meu infinit,
în care puteam să îndrept fiecare nouă greșeală
și puteam întoarce sărutul tău de două minute
pe toate traseele emoției intense, puteam medita
săptămîni întregi de stat la pat, cu pojar sau friguri,
cu febră lila-orange, în carantină…

era carantina prezentului meu infinit, pe care,
din neștiință, îl numeam, atunci, viitor,
– care (cum) poate fi viitorul prezentului infinit?

din păcate, de o bucată de vreme, a început
să existe moartea și pentru mine, e peste tot,
nu știu de unde a apărut, dar a inundat, a desfăcut
cu precizie și locul în care credeam că nu ajunge

nemulțumit de ceea ce știu, ca și de cele
pe care le simt amalgamat, cu multă îndoială,
petrec, fără chef, clipe de meditație degeaba

numai moartea dă sens cu adevărat vieții,
doar ea descoperă prezentul nostru infinit,
ziua in care m-ai luat de mînă, în București!

moartea nu există decît pentru proști!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s