Undeva în timp… ( Somewhere in time… – Irgendwo in der Zeit… ) / Poem by Irina Lucia Mihalca

Poem by Irina Lucia Mihalca
 
 
Irgendwo in der Zeit…
 
Irgendwo in Zeit
vor dem erratenen Runden, duftenden Lächeln…
 
Durch das Buntglas des Augen, Sternen glitzern, die
auf der Bank der Erinnerungen eingenickt,
ich höre dein Herz rauschen,
Nebelstrahlen,mein anderes Ich
nahm deine Hand über die Schwelle der Zeit,
gelbe Blätter, vom Wind getragen,
auf der Gasse zwischen der Welten,
die Aromen des Abends
unsere Schritten entfalten sich im Spiegel des Traumes.
 
Die Schatten des Ahorns führen das Rätsel zu dem Wolken und
versuchen, den Moment anzuhalten,
während diese Zeit eine andere Zeit fortsetzen,
mein Lächeln ein Blatt der gestohlener Erinnerung…
 
Die Träne deines Gedankens
hat uns die Illusion der Gegenwart zurückgebracht,
der Seufzer des Herzens brach das Tor zwischen der Welten,
in den Fallen des Vergessens,durch ihre Augen,
siehst die Bäume,die euch umarmten,
in ihrer Handfläche,vom Wind zerstreut,
Bildnis, ein gelbes Blatt.
 
Sie legte dein Gesicht im Kreis ihrer Hände,
tröstete deine gestoppte Unendlichkeit,
dort wo,
es keine Worte oder Gedanken gibt.
 
Vielleicht, irgendwann, triffst du sie einmal,
in einer Herbst-Frühling, mit Rauch aus Blattern
und Traumparfüm
 
Vielleicht irgendwann, irgendwann in der Zeit…
 
Übersetzung in Deutsch: Michael Tudor
 
 
 
 
Undeva în timp…
 
Undeva în timp,
în faţa rondului intuit, surâs parfumat…
 
Prin vitraliul privirii, licăriri de stea,
aţipind pe banca amintirilor,
îţi ascult sunetul inimii,
raze de ceaţă, dublura mea
te-a luat de mână peste pragul Timpului,
galbene frunze, purtate de vânt,
pe aleea dintre lumi,
miresmele serii
ne-nvăluie paşii-n oglinda din vis.
 
Umbrele arţarilor duc taina spre nori,
încercând să oprească clipa,
continuarea unui alt timp în acest timp,
zâmbetul meu – o frunză memoriei furată…
 
Lacrima gândului tău
ne-a readus iluzia prezentului.
Suspinul inimii a spart Poarta dintre lumi,
în capcanele Uitării, prin ochii ei,
revezi copacii care v-au îmbrăţişat,
în palma ei, răsfirată de vânt,
efigie, o frunză galbenă.
 
Ţi-a cuprins chipul în cercul mâinilor ei,
ţi-a mângâiat infinitul oprit,
acolo unde
nu mai sunt cuvinte sau gânduri.
 
Poate, cândva, o vei reîntâlni
într-o toamnă-primăvară, cu fum de frunze
şi parfum de vis.
 
Poate, cândva, undeva în timp…
 
 
 
Somewhere in time…
 
Somewhere in time,
in front of the intuited round, scented smile…
 
Through the stained glass, star glitters,
napping on the bank of memories,
I hear your heart sound,
rays of fog, my other me
took your hand over the threshold of Time,
yellow leaves, worn by the wind,
on the alley between worlds,
the aromas of the evening
the steps in the mirror of the dream unfold.
 
The maple umbrellas lead the mystery to the clouds,
trying to stop the moment,
continuing another time during this time,
my smile – a leaf of stolen memory…
 
The tear of your thought
has brought us back the illusion of the present.
The Sigh of the broken Heart the Gate between Worlds,
in the traps of Forgetting, through her eyes,
you see the trees that embraced you,
in her palm, blown by the wind,
effigy, a yellow leaf.
 
She put your face in the circle of her hands,
comforted your stopped infinity,
where
there are no more words or thoughts.
 
Maybe, once, you’ll meet her
in an autumn-spring, with smoke of leaf
and dream perfume.
 
Perhaps, sometime, somewhere in time…
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s