Închide ochii, o lacrima te vede, păstreaz-o! / Irina Lucia Mihalca

 
 
Irina Lucia Mihalca
 
 
 
Închide ochii, o lacrima te vede, păstreaz-o!
 
Pe măsură ce zilele au trecut, am pătruns
într-o altă realitate,
am înlăturat toate certitudinile,
toate credinţele,
toate judecăţile şi prejudecăţile
ca să ne îmbogăţim cu acea unică clipă a nudităţii.
 
M-ai văzut şi îndrăgit în puritatea fiinţei mele,
eliberată de toate – am ales bucuria,
acea simplă bucurie
care-a trecut prin fiecare celulă
a corpului meu, a corpului tău,
deschizându-se, curgând aşa cum curge apa
spre un pământ însetat de-atâtea anotimpuri.
 
Din dorinţa mea, din dorinţa ta,
am băut viaţa, am băut seva, ritmul şi suflul ei
– soare şi lumină –
însăşi bucuria am fost şi suntem.
Am împărtăşit infinitul, conştiinţa lumii solitară,
am depăşit graniţele ei – o respiraţie de lumină,
o adiere de viaţă clară.
 
Liniştea este acum în inimă, în spiritul
şi corpul meu topit, asta am văzut în fotografia de ieri
– o imagine, o simplă imagine – .
Am ajuns unde ne-a fost dat să ajungem,
unde ne-am chemat şi dorit să ajungem.
 
Mă îndrept către visul meu,
în mine duceam dorul prin care să mă nasc,
să mă-ntrupez dincolo de moarte, dincolo de viaţă.
Mă voi întoarce pe celălalt tărâm,
acel acasă pe care l-am căutat mereu.
Ştiu că, murind aici,
voi găsi mai mult decât pierd,
voi părăsi pentru că mă voi părăsi,
ăsta e cursul – totul e un nou început –.
 
M-ai simţit venind de departe, de foarte departe,
dragostea mea te va-nsoţi, te va ocroti, zidită sunt în tine.
– Închide ochii, o lacrima te vede, păstreaz-o!
S-o pui la lanţul de la gât, aproape de inimă,
E ca un bob de rouă pe petala unui mac,
se joacă dulce cu gravitaţia şi o înşală!
 
Fie ca drumul să-ţi fie frumos!
Nu îngădui nimănui să-ţi zdruncine visele!
Să nu faci compromisuri în privinţa setei tale,
urmează-ţi cele mai profunde dorinţe, adevărul tău!
 
Fie ca drumul tău să fie acea fericire vie
de a te cufunda
în adâncurile lumii, fără răgaz!
Ştii bine că moartea nu-i decât o trecere,
veghează asupra ta şi-a viselor tale,
dacă îi vei pierde într-o zi sensul, tu şi numai tu
eşti cel care îţi porţi adevărul şi împărăţia lui.
 
Te iubesc, te voi iubi mereu, te voi însoţi în fiecare zi,
dincolo de moartea mea, dincolo de viaţă,
prin viaţa din viaţă, prin visul din vis.
 
Prin imaginea derulată am înţeles cum,
treptat, am părăsit tot ce a format persoana mea
pentru a coborî în profunzimea fiinţei mele –
esenţa mea, acel ceva ce a trecut
mai departe de un nume, de o formă.
 
Dragostea noastră însăşi ne-a ales
prin chemarea ei, prin efortul căutării,
ne-a găsit şi reunit – întoarcerea ta a-nsemnat
renaşterea mea din fundaţia noastră,
reîntregirea noastră în cercul de lumină,
acel glob din inima aurorelor noastre boreale.
 
15 decembrie 2011
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s