O carte despre libertatea naţiunii noastre- Nga Namik Selmani / Përktheu nga rumanishtja: Adriana Tabaku

 

13434228_10201623207897401_600876466_n

 

O carte despre libertatea naţiunii noastre

 

 

Përktheu nga rumanishtja: Adriana Tabaku

 
Nehat Jahiu a trăit toată viaţă cu emoţia redării cuvântului albanez. Cu amărăciunea că acesta  a avut – şi are – de parcurs un drum dificil, dar şi cu bucuria  agricultorului care ştie când să semene sămânţa, când  să intervină pentru dezvoltarea ei şi implicit, când să culeagă recolta, nu doar ca să-şi umple masa sau hambarul, dar şi ca să lase o sămânţă sănătoasă pentru  iarna  ce  va veni. O sămânţă care să se confrunte cu gerurile şi uraganele de care nu au dus lipsă niciodată literele albaneze. Iar acest dialog, această luptă cu uraganele sălbatice, vor îndrăgi luptătorii lui Dumnezu. Luptătorii buni, înţelepţi, harnici, fermi şi niciodată văicăreţi vor să stea la mesele bărbaţilor sau la conacurile unde să asculte de femei?ehat Jahiu trăieşte  de ani de zile cu o misiune pe cât de frumoasă, pe atât de nobilă, ce  a continuat să o slujească şi după  tragicele evenimente prin care a trecut de-a lungul vieţii. Este un mesager al cuvântului, piatra de încercare a acelui teritoriu ce şi-l doreşte liber şi înţelept şi pe care nu l-a părăsit niciodată în întreaga sa viaţă. În repetate rânduri ne-a relatat despre acea casă-colibă în care s-a născut şi pe care nu a schimbat-o. Nu a uitat-o niciodată şi nu s-a sfiit să o recunoască public. Cum i-ar putea cineva să-i reproşeze că este un ţăran… El nu doreşte decât ca naţiunea sa, atât de dornică de liberate şi înţelepciune, să fie mai fericită. Este un drum al vieţii  care nu l-a condus spre sărăcie, ci spre dobândirea drepturilor omului, acelea pe care  le-a tot cerut în aceşti ani. Este o dragoste îndelungată a predecesorilor săi pe care el a înfrumuseţat-o în cărţile publicate sau aflate încă în manuscris.

 

 

nehat Jahiu 1

Nehat Jahiu a fost şi rămâne un plugar al cuvintelor.

 

Face parte din acel gen de scriitori care te determină să meditezi profund la ceea ce ai citit. Înţepătura lui e mai puternică decât a acelui harpon lung cu vârful metalic ce se înfige în corpul plin de noroi al unui taur. El îşi îndreaptă înţepătura cuvântului spre societatea în care trăim, în special spre aceea “curajoasă” formată în vremurile noastre, ce a trădat de multe ori idealurile acelora pe care el le-a propăvăduit întreaga viaţă. Şi a făcut-o foarte bine. La început a făcut-o cu fiii săi. Într-o zi şi-a dat binecuvântarea pentru lupta de apărare a drepturilor albanezilor. A scris despre război şi despre libertate. A scris despre porumbeii elevilor săi şi iată, şi-a dorit ca această carte să fie ca un omagiu hotărât adus acelora ce au căzut pentru eliberarea pământului lor, al Kosovei de unde au venit, dar şi a albanezilor cu acel steag roşu ce i-a călăuzit în luptă.

Am fost şi eu în Sllupça. Şi în Likova. Am făcut parte din istoria sa. Chiar şi la concursul pentru cea mai frumoasă poezie, la una din ediţiile ce au avut loc la Kumanova în urmă cu câţiva ani şi am scris despre asta. Însă cu Nehati este altceva. Pe mulţi dintre ei îi cunoştea foarte bine. Îi avusese elevi la şcoală. Fuseseră prieteni la cuvinte şi cântece, la serbări şi vise. În timpul pregătirii acestei cărţi, el nu şi-a ascuns emoţiile puternice pentru ceea ce făcuse. Şi a făcut foarte bine.

A început conceperea acestei cărţi sub titluri diferite: Cartea Libertăţii, Cartea Sângelui, Cartea Pământului, Cartea Viselor. Chiar dacă ar fi avut cartea toate aceste titluri, ar fi fost puţin, foarte puţin. Fiecare poezie pe care a scris-o este însoţită de o fotografie. O fotografie în care majoritatea dintre ei sunt cu puşca în mână. Cu cartuşiera la brâu. Iar dincolo de zâmbetul lor cald, pare că spun: „Ei, fraţilor, nu ne uitaţi!”. Şi dacă se doreşte din nou sângele nostru, nu ne menajaţi, chemaţi-ne şi iar ne vom ridica! Iaaaar”! Ultima carte a lui Namik Jehiu nu trebuie să lipsească din nicio  bibliotecă a albanezilor, oriunde aceştia s-ar afla. Oriunde se vorbeşte  albaneză. Oriunde se respiră albaneşte. Oriunde se  învaţă albaneşte, se cântă la nunţi. Căci toţi aceştia au fost părtaşi într-o oarecare măsură la eliberarea naţiunii lor.

O, Doamne, sub marmura mormintelor  celor căzuţi în Sllupçan sunt copii de două luni. Şi pe bună dreptate aceştia au fost înmormântaţi în acel loc lângă părinţii lor, lângă mamele lor. Nehati a ridicat un adevărat monument în memoria acelor nenorocite bătălii, a acelor serii de vise adesea spulberate ale naţiunii noastre în istoria sa. El a realizat o operă supradimensionată şi o antologie remarcabilă şi rară în felul său în toţi aceşti ani în care cuvântul albanez a început să încolţească în scrierile sale. Această carte aparţine în egală măsură şi tineretului acestei regiuni. Evident că  aceştia trebuie să cunoască istoria naţiunii lor, chiar dacă de multe ori asta îi întristează. O tristeţe profundă, care însă  nu îi copleşeşte atunci când se gândesc că aceia ce au căzut pentru naţiunea lor trebuie să fie amintiţi în permanenţă.

Cât va trăi, Nehat Jahiu va scrie. Pare că asemeni povestirii populare, în perna copilăriei  mama sa i-a băgat o coală de hârtie pe care el să o completeze de-a lungul vieţii cu scrieri albaneze. Da, această  carte îi face cinste. Îi face cinste bibliotecii albaneze. De ce să ascund că şi eu sunt mândru de această colaborare… Cu puţin timp în urmă am publicat şi eu o carte despre Nehat Jahiu cu un titlu ce cuprindea întreaga sa viaţă, cu emoţiile şi peripeţiile literelor şi patriei sale. I-am pus titlul „Viaţa între clopotele şi literele albaneze”. Cartea a fost promovată într-un mod miraculos. Am văzut în acea zi sute de oameni, mulţi foşti elevi, colegi de ai săi, veniţi chiar şi din îndepărtata Suedia, precum Sadulla Zendeli Daja, care i-a devenit prietenă mai târziu. Acolo a fost istorie, după ce a făcut câteva adnotări pentru fiecare erou.

Cartea lui Nehat Jahiu are în titlu floarea. Binecuvântaţi fie cei ce sădesc în istorie florile libertăţii! Mult mai frumoase ca acele flori pe care le-au sădit mamele noastre în casă în glastre sau în grădină. Când pleacă pentru câteva zile de acasă, grija lor cea mai mare este cine le va uda. Pentru acestea, cel mai la îndemână este să ia cheia casei şi să bată la uşa vecinului. Fără nicio jenă le-o înmânează cu rugămintea de a avea grijă de flori şi de a le uda. Dar florile libertăţii înfloresc tot timpul. Ele emană un miros permanent. Nu este nevoie ca pentru asta să  ţii seminţele în podul palmei.

Nu este nevoie să faci din ele buchete, căci toate sunt într-un buchet uriaş al naţiunii lor. Cartea lui Nehat Jahiu este un memento, o carte de  amintiri frumoase, puternice, gingaşe, strălucitoare, calde care ne impresionează mai mult decât cântecele de leagăn ale mamei şi care, ca să fim drepţi, nu le mai ţinem minte, iar dacă cineva ne va cere, vom face singuri cântece noi, poate chiar mai bune decât cele ale mamelor sau bunicelor noastre.

Avem nevoie de această carte a lui Nehat Jahiu pentru că el ne-a potolit această  FOAME puternică pentru amintirea eroilor, ne-a indus această amintire din respectul pentru ei. Este uşor să citezi din această scriere în versuri. Mulţi evaluatori ai unor astfel de cărţi nu pot evita capcana citatului. Eu nu o voi face. Toţi cei ce sunt înşiruiţi în această carte sunt fiii unei mame, dar a unei mame mai dragi, care este PATRIA lor. Pentru această dragoste de mamă ei au primit într-o zi binecuvântarea mamelor lor. O binecuvântare care le dă gloria meritată, acea glorie pe care o au astăzi în toată lumea cei ce au căzut şi cad pentru pământul lor, pe pământul lor.

Cum tocmai spuneam, nu vreau să citez versuri, poezii, cântece. Orice poezie de a lui Nehat Jahiu poate să fie un text de cântec ce va prinde viaţă în versuri noi, în coardele unei lăute acompaniată de zgomotul tobelor la sărbătorile noastre de libertate. Iar această carte este o SĂRBĂTOARE A CĂRŢII. Este o poartă care ne transmite amintirea artei în serviciul unei naţiuni.

 

 

namik

Nga : Namik Selmani

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s