Într-un nou timp, într-un timp sacru / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

 

Într-un nou timp, într-un timp sacru

Cel care a adus Cuvântul Evangheliei,
cel dintâi chemat, călăuzit
şi urmat de tainicul Lup Alb
prin pustia Scythiei,
spre o peşteră s-a îndreptat.
O dâră de apă, încă, picură din tavan
– pârâiaşul Sfântului, Sfântului Pământului.

În vremuri uitate, de demult uitate,
de sabatul lupilor, lupilor, strigoilor,
lupilor, moroilor, lupilor și ielelor,
umbre, stafii, duhuri rele,
cerul au întunecat,
codrii au răsunat,
câmpurile au gemut.
Ramuri de copaci se taie,
în strachine cu apă,
grâul la-ncolţit se pune
spre citirea rodului,
rodului, belşugului,
mlădiţe de pomi roditori
se culeg, să-nflorească în vase.
Cu usturoi, uşile şi ferestrele
se ung împotriva relelor,
văzute şi nevăzute,
în cimitire morţii se plâng.

În noaptea noului an, anul dacic,
cu iarba fiarelor
căutată în gura aricilor
se va deschide lumea de dincolo.
Într-un timp sacru, în noaptea Sfântului Andrei,
cerurile se deschid, lumile se schimbă,
sufletele rătăcite vor ieşi,
cei risipiţi se vor aduna,
în adânc îşi vor privi timpul,
mântuindu-se.

În noaptea acestui de demult pământ,
miracolul va prinde rădăcini.
Să ne bucurăm, oameni luminoşi!
Să ne liniştim sufletele curate,
oameni ai acestui pământ!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s