Concediu mondial / Autor: Claudia Bota

Autor: Claudia Bota
 
 
Concediu mondial
 
Mă vezi acum cum stau acasă,
Privind la peticul meu de cer,
Și rup tăcerea stând la masă,
Cu ruga-n cer și mână de fier.
 
Și dacă punem gaj și conștiința,
Lumina va părăsi în tumult ființa?
Dar tu fi treaz la lumea zguduită,
Din temeli într-un mormânt lovită.
 
Să iei și pâinea celui de pe urmă sărac,
Plângând că acesta ar fi ultimul veac,
Cu lacrimi amare de mame și de Sfinți
Se dă războiul zilelor celor mai fierbinți.
 
Iubite vreau să-ți dau iubirea în dar,
Sorbind cuvintele din cupa de nectar,
Și să petrecem acest concediu mondial,
Rupând și gândurile de tot ce e mai banal.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s