Îmi este dor de omul pe care-l iubesc / Autor: Claudia Bota

Autor: Claudia Bota
 
 
Îmi este dor de omul pe care-l iubesc
 
Străfulgerări de amintiri îmi dau năvală
Prin sentimente care vin cu atâta iuțeală,
Lumina-i sclipitoare în mintea prea loială,
Deși magia amorului apare a fi clipa ideală.
 
Îmi este dor de omul pe care-n tihnă îl iubesc,
Prin lacrimile labirintului durerea-mi hrănesc.
Deși trecutu-i umbra în care cu greu o întrezăresc.
Azi vreau din nou cu intesitate ca ieri să o retrăiesc.
 
Soarele n-apune în zbor sufletele ce călătoresc.
Deși depărtările ne despart, sufletul nu-l robesc.
Mă știi, mă vezi cu ochii minții și crezi tu oare?
Că durerea în inimă e desprinsă din a ei tipare!
 
Căci amintirile recad dintre sclipiri de stele
În pânza nopții cu drag am țesut al meu dor,
Lumini pe care azi eu nu le mai măsor,
Se duc la omul pentru care împletit-am visele mele.
 
În minte apar amintiri ce luminează,
Din a primăverii locuri ce se înaripează,
Gânduri topite pentru care eu tresar,
Iar fața mi se-nourează când dispar.
 
Tu, omul meu, pe care-l iubesc în primăveri!
Cu drag am colorat geamul neșters al inimii
Prin ochiul neîmblânzit al Luceafărului Dimineții
Aripile desprinse prin cântecul de dor amuțesc.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s