În trecere / Irina Lucia Mihalca

În trecere

În întinderea albă, un strigăt binecuvântat.
La o masă a ursitoarelor, în a treia zi,
un drum îţi trasezi prin viaţă. 
Prin poarta boltită,
spre zenit,
treci de un nou prag.
În mantie de ivoriu,
stâlpul vieţii îţi încheie drumul.
Aripi crescute se ridică-n aer.

Prin ceaţa risipită uşor,
despărţiri şi absenţe, lumini, miresme şi umbre.
Între două lumi, împletindu-şi orele,
urme de paşi, treceri şi borne.
Acolo eşti?

Picături de ploaie, mantie de stele,
râuri învolburate, toate se contopesc.
Împinse spre mal, înmuiate în smirnă şi-n tămâie,
literele împrăştiate pe foia de scris
acoperă spaţii întinse,
amintirile legănate îşi poartă clipele,
aşteaptându-şi desfrunzirea, în singurătate,
până aproape de liniştea ninsorii.

În bătaia vântului, oglinda cuvântului,
în oceanul gândului, privirea neantului,
vis albastru la ceas de seară, scânteind doruri de taină,
fulgi firavi de păpădie, dulci chemările-şi adie,
din gând în inimă, în poezie.

Trăindu-l, prin bezna vâscoasă,
adevărul lăuntric
îţi şopteşte
locul de unde ai plecat
de-a lungul anilor.
Pe harta cerului nemărginit,
slobozite, noi constelaţii sclipesc.
Închis ermetic, un cufăr cu comori
aşteaptă să fie deschis.
În zorii naşterii tale,
un curcubeu stelar se întrupează,
dansează bucuros, zâmbind blajin vieţii.

Veşnicia iubirii, mai veşnică
decât veşnicia timpului.

21 septembrie 2016

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s