Să ascultăm cântecul nostru / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca
 
 
Să ascultăm cântecul nostru
 
Ridică vălurile să te privesc,
prin noi îngerii vorbesc, plâng, iubesc!
Simţi suflul coborât, cuvinte-nşirate
după ce gândurile au dansat între noi.
 
Roua a trecut peste cer, în umeda umbră
o amintire pluteşte,
mâinile vântului ne mângâie chipul.
 
O lună pe cer, o lună pe apă, o lună-n priviri,
luna de pe cer dansează, luna din apă pluteşte,
luna din priviri e diferită de luna cerului!
– rotunda oglindă –
 
– Dacă sufletul nu se simte bine cu tine, caută să plece.
Rămân o efigie în interiorul tău, ai să mă găseşti,
deschide palma. Să ascultăm cântecul nostru!
 
Dincolo de lumea de umbre culorile ne aşteaptă,
ferestrele deschise vor lăsa să pătrundă lumina,
fixându-ne privirea spre infinit,
asemeni marinarului în căutarea ţărmului.
 
– Un câmp este acolo jos, unii dau lupte,
dar fericirea este în afara lui, cere atât de puţin.
Sunt cât de aproape vrei, ascultă cântecul,
spre sunetele lipite de noi alergăm,
asemeni muzicii
ce curge pe sub arcada noastră,
asemeni ploii de stele revarsate în nopţile de vară.
 
– Am plecat puţin mai departe de vatra focului,
poţi simţi căldura, te poţi arde şi fără foc!
Un vas plin îşi aşteaptă golirea…
 
– Îmi aşez sufletul lângă tine,
cu caldură te-aştept la poalele sufletului meu.
Cu roua dimineţii ne ascultăm bătăile,
în inima din inima ta mă vei gasi!
 
5 martie 2012
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s