Bastioane de molime ucise / Claudia Bota

Claudia Bota
 
 
Bastioane de molime ucise
 
În suflet pătrunde o tainică lumină din cer,
Pământul așterne o beznă de cenușă și fier,
Neliniștea ta iubite, din nou mă-nfioară,
Cum privești la mesajul redundant de afară.
 
O iubire azi se măsoară în priviri dezrobite,
Ne este prea frig între timpuri neîmplinite,
Să mă duc nu mai pot, să mai vin nu mai pot,
Căci politicenilor azi îi doare de țară în cot.
 
Am ajuns bastioane închise de molime ucise,
Cerșim ajutor dar cuvintele nu sunt străpunse,
Unde-s aripi de vultur să scuture peticul de cer?
Când pe creste de munte azi pădurile sure pier.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s