O poezie în limba română de Irina Lucia Mihalca

O poezie în limba română de Irina Lucia Mihalca
 
 
CHEIA TIMPULUI
 
În marea din adâncurile noastre
mă vei găsi, iubitule,
în pictura fumului,
risipit de orele timpului,
ca şi cum ceva continuă să curgă,
când vei simţi iubirea,
vei simţi şi dorinţa,
petale de lumină din fructul iubirii.
Un vis, de neuitat, am trăit cu tine,
în cea mai frumoasă călătorie,
nebunie sau nu,
inconştient am fost prins
în acest vârtej sau, poate,
e realitatea pură,
acel ceva ce noi, pământenii,
încă nu avem puterea să percepem!
S-a întâmplat pentru noi,
să mulţumim Cerului!
Simţi cum palpită inima noastră,
ascultă-i muzica unică,
las-o să curgă prin fiecare celulă,
nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot.
Când vei fi copleşit de însingurare,
– deşertul în care suflă
doar pustiul nisipurilor mişcătoare –
vei găsi poarta mereu deschisă
şi-atunci vei simţi atingerea mâinilor mele.
De tine depinde ca tot ce-ai trăit
să fie, acolo, candelă vie,
am fost una cu Viaţa,
fără început şi fără sfârsit,
mai mult decât Viaţa şi Moartea.
Un cântec îţi cânt acum în cheia fericirii!
Ne-a fost dat un timp întâlnirii noastre,
dar cântecul nostru îşi poartă,
departe,
ecoul visului înflorit.
Acolo, frunzele copacului meu
îţi vor şopti:
marea eşti tu, marea sunt eu,
acel spaţiu imens,
mister, nelinişte, exaltare, fior,
melancolie, vibraţie,
pură emoţie, necuprinsul din infinit!
Dincolo de tăcerea albă,
un câmp de păpădie este acolo,
un câmp şi liniştea lui verde,
ai să rămâi cu mine, acolo, mereu,
priveşte-mă, priveşte-mă,
hai, vino, întinde mâna şi simte-mă!
 
 
 
E TIMPUL
 
E timpul să laşi, în urmă, totul!
Nimic nu e real, cioburi de gânduri,
provocări, baloane de săpun,
emoţii, dureri, efemere fire,
fragmente-realităţi,
suspine-mpletite
în ţesături de doruri,
cuvinte-trăiri, atingeri,
jocuri de umbre ce, încă,
te reţin acolo, plângând tânguitor…
E timpul să le smulgi rădăcinile,
să le desprinzi colţurile adânci,
să tai lianele junglei crescute,
să le fărâmiţezi, să le arzi
şi să le împrăştii cenuşa.
Topeşte-n lumină temerile toate!
Hai, eliberează-le, lasă-le,
luminează-ţi acum pământul roditor
şi apele limpezi
să-ţi oglindească cerul!
O rază de lumină! Păşeşte-ncrezător
în verdele-nceput ce curge lin
din primăvara ta! Priveşte!
Priveşte răsăritul în edenul-ntins,
un nou pas, un nou ceas,
te-aşteaptă magia călătoriilor
şi clipelor mult dorite.
În dansul focului ridică-te,
respir-adânc, visează,
ascultă-ţi inima,
zâmbeşte,
iubeşte,
îndrăzneşte,
trăieşte şi urcă,
înţelege şi nu uita
că viaţa-i la fiecare pas!
E timpul noilor lumi,
acolo unde
nu există timp,
renaşterea Luminii din noi!
 
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s