Pomul cunoaşterii / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca
 
 
Pomul cunoaşterii
 
Între sol şi piatră,
târâtoarele aleg crăpăturile pământului umed, rece,
spălat de ploi,
tărâm de conspiraţii şi oarbe tăceri.
În labirinturile lui e salvarea!
Undeva, pe-aproape, alunecă blând razele soarelui,
deasupra pietrei e pânza translucidă a cerului,
libertatea păsării
şi cântecul ei melodios, ştiut de crâng.
 
Ce-i cântul şi pasărea,
ce-i libertatea şi spaţiul necuprins?
La marginea cuvântului incandescent,
un abur, un vis neînţeles,
un salt, un gol, o bătaie de aripi…
Să fie lumina strălucitoare
şi-albastrul limpede al văzduhului,
susurul izvorului, proiecţia umbrită de maluri,
adierea vântului în pajiştea verde, întinsă,
miresmele clipei fugare,
oglinda lacului şi-o pasăre în zbor,
ramura legănată a copacului,
strânsoarea eliberată a ghearei
sau sfâşierea simţită
de ciocul înfipt în trupul plăpând?
 
Pentru a trăi dulcea libertate,
hrană, mai întâi, devii!
gândi, împăcată, mica vietate,
ieşită din adâncuri.
 
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s