În miezul lor / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca
 
 
În miezul lor
 
Cu ochii ei hărăziți din diamante negre
a venit de niciunde și de peste tot,
din visul tău de-o viață
întrupat în ființa ei.
Aproape ești.
Treci de zidul de ceață.
 
Enigma dragostei – dulce și amar.
În cădere liberă te lași,
tot ce trăiește
și tot ce moare
se extinde
și se restrânge.
Lumea se recompune,
linii și puncte,
puncte, puncte stranii,
ca notele valurilor portative
dintr-un manuscris mozartian.
 
Umbrele mângâiate de vânt se leagănă ușor.
Te întrebi de ce te-a cucerit.
Știi că nu-i obsesie.
E zâmbetul ei poetic,
un pic copilăros,
ce-l poartă cu ea
ca un cristal pur,
o liniște cosmică în care
se-aude doar respirația ei calmă.
 
Cu inima bolnavă, ascunse în adâncuri,
cuvinte tăinuite, fragile, mistuite,
țâșnesc, coboară, zboară
și plutesc tăcute,
delicate ca o pasăre.
 
Cu dor și cu alean, ca o șoaptă în vânt,
pe-o creangă de mărgăritar
se sting prelung
în foșnetul așternuturilor.
Vântul se liniștește,
pădurea tace.
 
Tu și cu mine.
Față în față, goi.
În liniștea de aur priveai rătăcit
și aripi lungi de înger departe te purtau.
Lumea e numai sunet
și fiecare om
își are
propriul sunet divin.
 
Sunt aici lângă tine,
începem acolo unde sfârșim
și viața e darul divin pentru fiecare,
în simplitatea ei
o putem recunoaște.
Faci primii pași spre libertate.
 
La ce te vei gândi
înainte să se ridice cortina?
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s