Nu păsări, ci zboruri / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

 

Nu păsări, ci zboruri

În coborâri cromatice, pe malul unui râu,
a pășit printre nopți nedormite
ce străpung cerul,
precum niște flăcări.
A ascultat cântecul păsărilor,
a urmărit fluturii – îi plăcea să râdă,
un zâmbet cald,
ca un răsărit de soare.
În spatele acelui vers a deschis universul.

În grădina hesperidelor – păzită de un dragon cu o sută de capete,
crește pomul Herei, cu merele de aur ce-ți asigură nemurirea.
Atlas i-a adus câteva mere lui Heracles
– să-și împlinească
a unsprezecea poruncă,
fiind osândit, apoi, de zei, să poarte veșnic,
pe umerii săi largi bolta cerească.

Ziduri și coloane zvelte, de înălțimi amețitoare,
scuturi estompate, platoșe ne separă
de realitatea
din jurul nostru.
Acolo unde mirajele nu pier,
visele se desfac bizar,
se rulează
și se îndoaie
la marginea zilei.
E-o altă intrare necunoscută.
Perspective amețitoare se deschid,
imagini viu colorate
respiră în oceanul memoriei azima simțirii.
Filtrată de vitralii înalte,
lumina – albie de foc – inundă totul în jur.

În pragul ușilor, la granițe,
de-a lungul marginilor,
se petrec cele mai interesante lucruri.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s