O stea se-aprinde… / Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca
 
 
O stea se-aprinde…
 
O stea se-aprinde, călăuzindu-te.
Suntem vis în vis
şi visul îl numim viaţă!
În noaptea durerilor tale,
să nu te pierzi în hauri,
te-am ţinut de mână.
– Alungă păsările negre,
îţi sfârtecă inima,
ai forţa asta, nu te lăsa doborât!
– mă auzi printre vocile cerurilor.
 
În vânt s-au risipit stihiile anilor,
în vânt au zburat stolurile
de gânduri presate între pleoape.
 
Te-ntorci la tinereţea ta,
poveste a începutului,
în cazul în care ai fost fericit
că a doua zi
va fi mai mult timp,
în cazul în care o altă piatră
va forma
un nou cerc pe firul apei,
în cazul în care inima
îţi strigă
cu voce tare: – Mi-e dor!
E plata vieţii
pentru tot ceea ce-ai tânjit.
 
Prin uşa deschisă, nevopsită,
pătrunzi în pădure,
acolo unde farmecul
răspândit prin vene este sălbatic.
Clopotul bate luminos, clar,
efectul unei poveşti de iubire
ţi-a întins fiecare fibră din corp,
chiar coarde tale vocale sunt mute.
Din frământări născute
– allegro assai -, pasional,
cercul a întors timpul
pentru a începe o nouă sonată.
 
În fuga fanteziei în alb,
o singură voce
strigă la lună
cerând sărutările dorite.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s