Poezii de Irina Lucia Mihalca

Poezii de Irina Lucia Mihalca
 
 
O stea se-aprinde…
 
O stea se-aprinde, călăuzindu-te.
Suntem vis în vis
şi visul îl numim viaţă!
În noaptea durerilor tale,
să nu te pierzi în hauri,
te-am ţinut de mână
– Alungă păsările negre,
îţi sfârtecă inima,
ai forţa asta, nu te lăsa doborât!
– mă auzi printre vocile cerurilor.
 
În vânt s-au risipit stihiile anilor,
în vânt au zburat stolurile
de gânduri presate între pleoape.
 
Te-ntorci la tinereţea ta,
poveste a începutului,
în cazul în care ai fost fericit
că a doua zi
va fi mai mult timp,
în cazul în care o altă piatră
va forma
un nou cerc pe firul apei,
în cazul în care inima
îţi strigă
cu voce tare: – Mi-e dor!
E plata vieţii
pentru tot ceea ce-ai tânjit.
 
Prin uşa deschisă, nevopsită,
pătrunzi în pădure,
acolo unde farmecul
răspândit prin vene este sălbatic.
Clopotul bate luminos, clar,
efectul unei poveşti de iubire
ţi-a întins fiecare fibră din corp,
chiar coarde tale vocale sunt mute.
Din frământări născute
– allegro assai -, pasional,
cercul a întors timpul
pentru a începe o nouă sonată.
 
În fuga fanteziei în alb,
o singură voce
strigă la lună
cerând sărutările dorite.
 
 
 
Învăluiri de rouă
 
Locuri, amprente, mici urme în pădurea unde
de atâtea ori ne-am plimbat.
Pământ și taină zboară spre mine
cu o jumătate de aripă.
Apoi mă întorc în infinit.
 
Sub acea pătură de frunze cărora le-am zâmbit,
lumea a rămas nemișcată,
ca amintirile ce-atârnă în inima mea.
O distanţă dureroasă între inimă şi inimă.
Cu ochii calzi de bucurie,
facem drumul uitat într-un tărâm ciudat.
 
Dintr-un alt unghi de colţuri deschise
asupra posibilităţilor nesfârşite
mă văd îmbrăţișând un copac.
Ploaia a respins singurătatea.
 
Hai să ne întâlnim în inima acestui întuneric!
Să risipim umbrele triste!
Un sărut în lumina lunii.
Roagă-te luminii!
Dă-mi mâna!
Ca să doarmă, seara
a vrut să-şi mângâie umărul.
Puls… Magie… Lună…
Numele noastre se leagănă pe cer.
Ca să fiu… Să fiu eu.
Ca să fii… Să fii tu.
Ai nevoie doar de ceva curaj
ca să-i spui: “Te iubesc!”
De la tristeţe la bucurie.
Din speranţa de speranţă.
Hai să fim ceea ce vrem să fim!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s