Afecțiune (FONDNESS) – Dr. Ezhil Vendhan / Translated into Romanian by Irina Lucia Mihalca

Poem by Dr. Ezhil Vendhan
 
 
Afecțiune
 
Îmi place să merg în trecut,
fiind un copil,
ca majoritatea dintre noi din FCbe,
fără griji, fară nicio presiune
și toate aceste lucruri,
dorințe de copil, mai degrabă decât de geniu.
 
Fiind adevărat pentru mine,
acolo există un copil nemuritor,
în minte, în inimă și-n suflet.
Nu-mi pasă de nimic,
dar trăiesc viața așa cum vine, cu ce poate,
dar cu multe culori de curcubeu.
 
Nu am limite,
nu am granite în gândurile mele,
sper autentice, imparțiale și oneste,
îmi pasă de societate,
merg în continuare, chiar dacă timpurile sunt grele,
de multe ori unele reguli de impunere
le încalc și le rup.
 
Vreau să mă eliberez
de toate granițele.
Plâng singur, până să adorm noaptea,
așteptând cântecul de leagăn al cuiva.
 
Spiritul copilariei este ascuns în mine,
tot ceea ce văd,
strălucește în ochii și inima mea,
nu îmi pierd inima de copil,
temător sau rușinat,
mereu jucăuș, ca dreptul divin.
 
Nu am arme,
doar arma fericirii,
bomba de frumusețe
care va exploda ușor.
 
Nimic nu încetează să mă uimească,
căci îmi place totul,
în mod excepțional, fără vreo excepție.
 
Încă sunt entuziasmat sălbatic,
chiar și despre lucruri infinitezimale,
care tind să înfrumusețeze,
exagereze și să mă halucineze.
 
Buzele mele împletesc mereu ceva întotdeauna,
și zboară în iarba grădinii.
Ma joc cu petale,
sunt confidentul florilor
buburuzelor și fluturilor,
alerg împotriva lucrurilor obișnuite.
 
Nu am amintiri despre trecut
și vise despre viitor,
ci doar mă bucur de prezentul parfumat.
 
Rămân întotdeauna sănătos,
cu inteligență radiantă,
nu devin niciodată fragil
în fața fricii sau a terorii,
cu umor mă vindec.
 
 
 
FONDNESS
 
I am fond of going back to,
being a child,
as most of us like to be,
Being no worries, no pressure
and all such things,
desirous of childlike rather than genius.
 
Being true to myself,
there is an immortal child,
in mind, heart and soul.
I don’t care about anything,
But live the life as come what may,
but much about the colours of the rainbow.
 
I have no limitations,
boundaries in my thoughts,
hopefully genuine, unbiased and honest,
and give a damn about the society,
keep going even if times are hard,
often to violate and break,
some rules of imposition.
 
I want you to set me free
from all the boundaries.
I cry myself to sleep at night,
expecting someone to sing a lullaby.
 
The spirit of infancy is hidden in me,
everything I see,
shines into my eyes and heart,
never lose my childish heart,
afraid or ashamed,
always playful as the right is divine.
 
I have no weapons,
but the weapon of happiness,
the beauty bomb,
that will explode softly.
 
Nothing cease to astonish me,
as I enjoy everything,
exceptionally without exception.
 
I still get enthusiastically wild,
even about infinitesimal things,
that tend to embellish,
exaggerate and hallucinate.
 
My lips prattle something always,
and rattle down the garden grass,
I play with petals,
confidante to flowers,
beetles and butterflies,
run against the habitual things.
 
I have no memories of the past,
and dreams about the future,
but only to enjoy the fragrant present.
 
I remain always sane,
with radiant intelligence,
never become brittle,
on the face of fear or fright,
having the humor to cure.
 
Drepturi de autor @ Ezhil Vendhan
 
 
Translated into Romanian by Irina Lucia Mihalca
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s